FOTO-REPORTAJ: Geamăna, satul scufundat de comuniști a ajuns atracție pentru turiști. Străinii vin să „admire” dezastrul ecologic

Un dezastru ecologic, creat de mâna omului, a ajuns atracție pentru turiști. În urmă cu mai bine de 30 de ani, despre localitatea Geamăna din Munții Apuseni nu se știa aproape nimic. Acum, lumea întreabă de „satul scufundat”, devenit o destinaţie turistică, mai ales pentru străini.

Biserica scufundată  de la Geamăna

Localnicii din zonele apropiate știu deja ce să răspundă, atunci când o mașină se oprește în dreptul lor, fără a mai fi nevoie să li se pună vreo întrebare. „La biserica scufundată vreți să ajungeți?”.

 

Iazul  de steril care a acoperit satul Geamăna, cu tot cu cele 400 de case, s-a transformat în principalul punct de atracție din comuna Lupșa. Tot ce a mai rămas din satul în care locuiau peste 1.000 de suflete este turla bisericii. Restul este sub ape.

Nuanțele de roșu și verde ce aduc aminte de deșeurile vărsate în iaz, de la cariera de cupru de la Roşia Poieni, adună an de an fotografi și turiști veniți să vadă „minunea”.

Izolați de lume

Puțini sunt cei care se mai gândesc la suferința localnicilor care și-au văzut casele, mormintele și grădinile cum dispar sub apele tulburi și roșiatice.

Cei câțiva localnici care au mai rămas în zonă sunt aproape izolați de lume. Pentru a ajunge de civilizație au de parcurs câțiva kilometri buni pe un drum îngust, neasfaltat și plini de gropi.

„Nu cred ca puteți urca cu mașina, dar puteți încerca că au mai spălat apele piatra”, spune un bărbat din comuna Lupșa, obișnuit parcă să fie oprit de turiștii care vin să vadă fostul sat. Nici nu a așteptat să fie întrebat și a și arătat direcția spre „biserica scufundată”.

De cum intri în ceea ce trebuia să fie un sat, ești întâmpinat de mesaje împotriva exploatării miniere. „Nu uitați Geamăna. Salvați Roșia Montană!”.

Iazul de decantare Valea Şesii se întinde pe 13 hectare și se vede de la intrarea în zonă. O întindere de mâl roșu și verde pe care nu o poți cuprinde cu ochiul liber. La o primă privire nici nu îți poți da seama ce este sau cum a fost posibil ca un sat întreg să dispară.

Un sat întreg scufundat

După ce parcurgi un drum de pământ, aproximativ jumătate de oră, ajungi în locul în care au mai rămas urmele unei foste comunități și cea mai importantă atracție.

Turla bisericii îngropate în steril, sigura dovadă că acolo a existat un sat. Nu se poate vedea nimic altceva sub nămolul are mai are puțin până să înghită și ultima bucățică din Geamăna.

Unul dintre localnici, singurul pe care l-am văzut în zonă, privește de la depărtare spre locul în care s-a născut și a crescut. Nici o altă urmă de locuitor în zonă, doat câțiva englezi care doreau să ajungă și ei la biserică.

Liniștea din peisajul ce înconjoară iazul este tulburată doar de „vuietul” unor țevi groase.

La Geamăna mai există doar câteva căsuțe care par părăsite și o biserică nouă ridicată pe deal. Restul este acoperit de sterilul care crește e la an la an.

Ce s-a întâmplat cu Geamăna:

Totul a început în vremea comunismului, când Nicolae Ceaușescu a vrut să facă la Roșia Poieni cea mai mare exploatare de cupru din Europa de la acea veme.

Exploatarea zăcământului a început în anul 1978, iar producţia de cupru în 1983. O parte dintre cei 1.000 de localnici au fost atunci desăpăgubiți și au reușit să se mute din localitate.

Cei care au rămas au fost nevoiți să se mute tot mai sus pe deal, pentru a se feri de iazul de steril. Ei au fost martorii dezastrului care a urmat. Dacă la începutul anului 1986, când a început deversarea sterilului, trăiau sute de familii în zonă, acum, în căsuțele răsfirate în jurul lacului dacă mai locuiesc 15 oameni.

Iazul de decantare Valea Şesii este locaţia principală de depozitare a sterilului provenit de la exploatarea minieră de suprafaţă Roşia Poieni. Aici ajung reziduurile de la cariera exploatată de Cupru Min.

Apele extrem de acide, dar şi cele bazice curg prin afluenţi în râul Arieş şi afectează întreaga zonă. Pe lângă acest fenomen, în zonă mai produce efecte şi leşierea sterilului, prin care acidul sulfuric şi sulfaţii de metale grele ajung, la rândul lor, în apă şi sol, generând poluarea intensă a bazinului hidrografic.

La Geamăna se ajunge cel mai ușor prin localitatea Gura Cornei, doar că la intrarea în Roșia Poieni o să întâlniți o un paznic, care veghează zona deținută de Cupru Min și s-ar putea să nu vă permită accesul.

A doua variantă este de la Cîmpeni spre comuna Lupșa, iar de acolo, pe jos, în jur de 5 kilometri, până la Gemăna.