Mihai Eminescu și Blajul. Portretul unui adolescent neobișnuit, în Mica Romă

Mihai Eminescu și Blajul: Prezența poetului pe meleagurile Albei, în special la Blaj, reprezintă un episod esențial al formării sale intelectuale și spirituale.

Aceste momente sunt evocate cu emoție și autenticitate în lucrarea „Amintiri despre Eminescu”, ediție îngrijită de Corneliu Remus Cacoveanu, Ion Buzași și Ion Mărgineanu, care reunește mărturii ale contemporanilor poetului.

Eminescu a ajuns la Blaj la sfârșitul lunii mai 1866 și a rămas aici până în septembrie, într-un oraș care purta atunci aureola marilor cărturari ai Școlii Ardelene – Șincai, Klein, Petru Maior.

Avea doar 16–17 ani, dar impresiona deja prin inteligență, vastă cultură și maturitate intelectuală, deși studiile sale oficiale se limitau la doar două clase gimnaziale absolvite la Gimnaziul German din Cernăuți.

Mihai Eminescu și Blajul. Portretul unui adolescent neobișnuit

Ștefan Cacoveanu, cel care l-a găzduit pe Eminescu în perioada mai–iulie 1866, oferă una dintre cele mai vii descrieri ale poetului adolescent.

Înfățișarea sa modestă: haine uzate, părul lung, căciula grea purtată chiar și pe vreme caldă, nu atrăgea dispreț, ci o anumită înțelegere firească într-un mediu studențesc sărac.

Dincolo de acest exterior neglijat se ascundea însă un spirit excepțional, „care te punea în uimire cu iscusimea și cunoștințele sale”, mai ales pe teren literar.

Deși foarte tânăr, Eminescu participa cu pasiune la discuțiile studenților, susținându-și opiniile cu o siguranță care dădea impresia că „ar fi citit din carte”.

Se vedea limpede influența bibliotecii lui Aron Pumnul, unde studiase liber, după „placul inimii”, formându-se autodidact, în afara rigorilor școlare clasice.

Viața modestă și spiritul liber

Traiul studenților la Blaj era unul primitiv, bazat pe alimente aduse de acasă și foarte puțini bani.

Eminescu se adapta perfect acestui mod de viață: era nepretențios, nu se plângea de lipsuri, nu cerea ajutor și trăia „fără grija zilei de mâine”, asemenea „păsărilor din evanghelie”.

Nu bea, nu fuma, nu juca cărți și evita excesele, dovedind o disciplină interioară rară.

Zilele sale erau împărțite între lecturi, plimbări și scăldatul în Târnava, unde uimea pe toți prin îndemânarea la înot.

Mihai Eminescu și Blajul: examenele și drumul spre maturitate

Scopul venirii lui Eminescu la Blaj era susținerea unor examene, chiar pe patru clase deodată, pentru a-și împăca tatăl și a continua studiile.

Deși nu făcea eforturi să se apropie de profesori sau să-și „facă relații”, inteligența și cultura sa îl făceau remarcat.

Nimeni dintre colegi nu putea ține pasul cu el în disputele literare, fapt care provoca uneori orgolii, mai ales că Eminescu părea mult mai tânăr decât ceilalți.

După plecarea lui Ștefan Cacoveanu din Blaj, în iulie 1866, Eminescu a rămas peste vacanță alături de studenți ocrotiți de seminarul teologic, așteptând banii promiși de tatăl său.

Vezi și: Mihai Eminescu, la Alba Iulia. Participarea la „evenimentul cel mai de seamă al inteligenţei româneşti” din Transilvania

În această perioadă, a participat probabil și la adunarea ASTRA de la Alba Iulia, din 27 august 1866, asistând la prelegeri și dezbateri culturale.

„Povestea cu măgărarul” – farmecul lucrurilor simple

Un detaliu aparent mărunt, dar revelator pentru sensibilitatea poetului, este celebra „poveste a măgărarului de la seminar”.

Întrebat mai târziu ce i-a plăcut cel mai mult la Blaj, Eminescu a răspuns simplu: „măgărarul de la seminar”, un om simplu, dar mare povestitor, care îi încânta pe studenți cu istorisirile sale.

Această mărturie arată atașamentul poetului față de oamenii simpli și față de farmecul oralității populare.

Eminescu este cel care a numit Blajul ”Mica Romă”.

Mihai Eminescu și Blaju: O treaptă decisivă în formarea sa

Șederea lui Mihai Eminescu la Blaj nu a fost doar un episod biografic, ci o etapă de consolidare a personalității sale.

Aici se conturează imaginea unui tânăr genial, liber, modest, cu o cultură impresionantă și un limbaj românesc de o eleganță rară, în ciuda educației sale în școli străine.

Blajul rămâne astfel un loc al devenirii, un spațiu al amintirilor care luminează începuturile „poetului nepereche” și explică, în parte, forța și originalitatea operei sale de mai târziu.

Foto: Biblioteca Digitală BCU Cluj