Povestea clădirii Babilon, astăzi Muzeul Național al Unirii din Alba Iulia. De unde i-a venit numele și cine erau locuitorii ei

Instaurarea stăpânirii habsburgice în Transilvania la sfârşitul secolului XVII s-a concretizat şi în Alba Iulia prin trimiterea de trupe imperiale care au fost încartiruite în oraş.

Întrucât staţionarea unui număr mare de militari reprezenta o problemă greu de soluţionat din punctul de vedere al spaţiilor de cazare, între 1851 şi 1853, pentru ofiţerii habsburgici şi familiile acestora s-a construit pavilionul nr. 1, numit „Babilon” datorită caracterului multietnic al locuitorilor săi.

Prevăzută cu ziduri foarte groase, de peste 1 m, construcţia a fost realizată conform standardelor arhitecturii romantice din secolul XIX, dar are şi numeroase elemente decorative caracteristice stilurilor arhitectonice ale Evului Mediu.

Începând din anul 1968 şi până în prezent, clădirea „Babilon” este spaţiul în care funcţionează Muzeul Naţional al Unirii din Alba Iulia.

Situată în apropierea laturii de vest a cetăţii, clădirea care găzduieşte Muzeul Naţional al Unirii este astăzi familiară tuturor albaiulienilor, întrucât instituţia a fost inaugurată la 28 noiembrie 1968, în prezenţa lui Nicolae Ceauşescu, cu prilejul împlinirii semicentenarului alipirii Transilvaniei la România, înfăptuită la 1 decembrie 1918.

Cu toate acestea, în momentul de faţă puţini localnici mai ştiu care a fost destinaţia iniţială a acestei clădiri sau alte informaţii despre istoricul ei.
Existenţa sa reprezintă o consecinţă directă a evenimentelor care au avut loc la sfârşitul secolului XVII, atunci când suzeranitatea otomană asupra principatului Transilvaniei a fost înlocuită cu instaurarea stăpânirii habsburgice. Astfel, prin Tratatul de la Blaj (1687), douăsprezece oraşe transilvane au fost obligate să primească trupe austriece la iernat, Alba Iulia fiind unul dintre ele, militarii imperiali făcându-şi astfel apariţia pentru prima dată în oraşul de pe malul Mureşului.

Încartiruirea trupelor habsburgice s-a dovedit a fi însă o problemă care nu a putut fi soluţionată prea uşor, chiar dacă autorităţile austriece au reuşit să domine efectiv interiorul cetăţii în intervalul de timp 1850-1918, extinzându-şi controlul asupra unui număr mare de clădiri, concomitent cu creşterea suprafeţei ocupate de acestea. Rezidenţele nobiliare au fost atribuite comandanţilor militari, diverse case din cetate au fost date, de asemenea, ofiţerilor şi funcţionarilor armatei, iar mai multe pavilioane au fost construite sau amenajate pentru a-i adăposti pe militarii austrieci. Cu toate acestea, tot nu s-a reuşit satisfacerea nevoii de locuinţe pentru membrii numeroasei garnizoane din Alba Iulia, astfel că s-a decis ridicarea unei noi construcţii.

Amplasat pe locul unei clădiri mai vechi unde fusese sediul gărzii principale, pavilionul nr. 1 a fost realizat între 1851 şi 1853, destinaţia sa fiind aceea de a-i găzdui pe ofiţerii armatei habsburgice, precum şi pe familiile acestora.

Întrucât membrii garnizoanei fuseseră recrutaţi din tot cuprinsul Imperiului Habsburgic, care avea un caracter multietnic, acest aspect s-a reflectat şi în componenţa locatarilor noii clădiri, localnicii numind-o pe bună dreptate „Babilon”.

Avându-se în vedere experienţa apropiată a asediului prin care cetatea trecuse în anul 1849, atunci când revoluţionarii maghiari au încercat să cucerească Alba Iulia, clădirea „Babilon” a fost construită cu ziduri foarte groase, de peste 1 metru, ceea ce i-a conferit caracterul unei adevărate fortăreţe.

Analizarea soluţiilor tehnice adoptate în construirea sa, de la structură la materialele folosite, arată faptul că s-a urmărit în principal asigurarea securităţii locatarilor săi, clădirea putând oferi adăpost chiar şi în cazul executării unui bombardament de artilerie.

Edificiul, format din subsol, parter şi două etaje, a fost construit în formă de „U”, latura mare având o lungime de 100 de metri, în vreme ce laturile mici au dimensiunea de 35 de metri fiecare.

Trei intrări asigură accesul spre cele peste 100 de încăperi existente în clădire, cea principală fiind încadrată de două secundare.

Calea de acces principală este pusă în evidenţă de existenţa unui portic amplu, a cărui terasă se sprijină pe stâlpi prismatici masivi. Patru turnuleţe de colţ, legate între ele cu o balustradă ajurată, decorează terasa, conferindu-i acesteia un aspect neogotic.

Prin elementele caracteristice cele mai importante, edificiul „Babilon” se încadrează în curentul arhitecturii romantice din secolul XIX, fiind însă preluate şi numeroase particularităţi din stilurile arhitectonice ale Evului Mediu.

Astfel, repertoriul decorativ al clădirii are un caracter eterogen, ancadramentul luând forme geometrice diverse: trapez, semicilindru sau segment de cerc.

Parapetul este crenelat, flancat de turnuleţe de colţ pe console, iar partea mediană a corpului central este prevăzută cu o atică, unde este din nou reprodus motivul crenelului.

În decursul timpului, din frontonul trapezoidal al clădirii au dispărut reprezentările heraldice şi orologiul din lunetă, rămânând doar un orificiu circular.

După 1918, în contextul dezintegrării Imperiului Austro-Ungar şi al unirii Transilvaniei cu România, toate clădirile garnizoanei din Alba Iulia au fost preluate de autorităţile militare române, care şi-au instalat propriile trupe în edificiile din cetate. Pentru o perioadă de timp care s-a extins pe o jumătate de secol, adică până în 1968, clădirea „Babilon” a îndeplinit acelaşi rol pe care l-a avut şi înainte – cel de a-i adăposti pe militarii garnizoanei, precum şi familiile acestora, singura deosebire fiind aceea că locatarii săi nu mai aveau o origine multietnică, ci erau români.

Exteriorul clădirii a rămas aproape neschimbat până astăzi, cu toate elementele sale din piatră, iar în anul 2003 a fost efectuată o restaurare generală.

Schimbările survenite după 1968 au afectat doar interiorul, adaptarea la cerinţele impuse de circuitul muzeistic necesitând eliminarea zidurilor transversale, amenajarea holurilor de la intrare şi a scărilor, precum şi reorganizarea întregului spaţiu pentru expoziţii, laboratoare, depozite şi birouri.

Documentare realizată de Sorin Arhire (expert în reconstituiri istorice) pentru edu.kindergraff.ro