Povești din Abrudul secolului 19: Reuniunea femelior române și un bal cu strângere de fonduri pentru școala industrială

Fundația Arta a lansat recent site-ul exporomania.ro, o arhivă digitală cu 10.000 de imagini de toate felurile – fotografii, reclame, cărți poștale, ilustrate și documente care ne spun o poveste în imagini a secolului al XX-lea. Noi ne-am aventurat să căutăm materiale despre județul Alba și am dat peste unele dintre cele mai surprinzătoare și variate povești. Așa că ne-am gândit să le transformăm într-o serie de articole tip „știați că…?”.

După ce am găsit pe exporomania.ro cele trei articole rătăcite despre Blaj am mai găsit două despre Abrud. Le-am numit rătăcite pentru că sunt de la finalul secolului al XIX-lea, nu din secolul al XX-lea. Unul este o dare de seamă numită Reuniunea femeilor române din Abrud, al doilea este o descriere cu balurile de mult trecute de la București, Viena, Abrud, Cluj și Căpâlnaș.

În epoca informației instantanee în care trăim noi, este interesant de notat cu ce viteză circa acum 100+ ani – constituia o știre demnă de a ajunge la gazetă un bal petrecut cândva în februarie. Este interesantă și ierarhia listei de baluri: întâi cel de la București, apoi balul român la Viena – să ne reamintim că Abrudul era parte din Imperiul Austro-Ungar la acea vreme, nu din Regatul României.

De altfel, doar balurile de la București și de la Abrud nu sunt descrise ca fiind românești, pentru celelalte trei se precizează că e bal românesc. Informații interesante pentru cititorul de azi ar fi faptul că la balul din Abrud s-a făcut strângere de fonduri și că ”venitul curat s’a dat în folosul școlei industriale din Abrud”. La balul din București se spune că au participat 1500 de persoane, ceea ce este enorm și pentru standardele de azi, e greu de imaginat ce efort logistic și de organizare a însemnat în 1890.

În cazul descrierii reuniunii femeilor române din Abrud, sare în ochi amestecul un pic amuzant pentru cititorul de azi amestecul dintre partea personală, cum este informația despre doliul doamnei presidentă, cu partea formală în care sunt prezentate numele doamnelor participante, alături de lista domnilor, ”bărbați de încredere”.

Avem, la fel ca în cazul balurilor, precizarea ”femeile române”, dar și informații despre confesiunea participanților – greco-ortodocși sau greco-catolici, de unde deducem că elita religioasă a comunității era direct implicată în activități în beneficiul comunității cot la cot cu elita laică. Și iată cum niște texte relativ scurte, chiar și citite cu ochii de azi, ne spun o poveste a unei epoci și a unui mod de viață.