Sfânta Maria Mare: Cele mai cunoscute mănăstiri din România care poartă hramul Adormirea Maicii Domnului

Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului este, în fiecare an, un bun prilej pentru credincioşii ortodocşi să meargă în pelerinaje la mănăstiri care au acest hram.

Unele locuri au devenit deja adevărate atracţii, zeci de mii de oameni participând la slujbele oficiate cu acest prilej.

Citește și MESAJE de Sfânta Maria 2024. Felicitări pentru prieteni, familie şi cunoscuţi, de ziua numelui

Mănăstirea Nicula – judeţul Cluj

În anul 1326, Nicula era o pădure, în care s-a nevoit pustnicul ortodox Nicolae, cel care împrumută numele său pădurii, satului şi mânăstirii.

„Prima mărturie istorică ce atestă aşezarea monahală este legată de prezenţa unei biserici de lemn, stil maramureşean, cu hramul „Sfânta Treime”, datată 1552.

Între 1712-1714 biserica se reînnoieşte, dar va cădea pradă unui incendiu în 1973, fiind înlocuită cu o biserică de lemn, datând din secolul XVII, strămutată aici din cătunul Năsal – Fânaţe”, se arată în istoricul aşezământului monahal publicat pe site-ul manastireanicula.ro.

Citește și MESAJE de Sfânta Maria 2024. Felicitări și urări pentru prieteni, familie şi cunoscuţi, de ziua numelui

Conform aceleiaşi surse, începând cu 15 februarie 1699, Nicula iese din anonimat, devenind unul dintre celebrele locuri alese de Maica Domnului.

Icoana ei, pictată de preotul ortodox Luca din Iclod în anul 1681, avea să plângă timp de 26 de zile, ca o prevestire a tristelor evenimente ce vor avea loc în jurul anului 1700, atât pentru viaţa monahală, cât mai ales pentru întreaga Ortodoxie românească din Transilvania.

Din acest moment Maica Domnului va deveni nădejdea izbăvirii din robie, boli şi nevoi, credincioşii obişnuindu-se a veni în pelerinaj, an de an, pe jos, cu prapuri, cântând: „Am venit Măicuţă să ne mai vedem, să-ţi spunem necazul care-l mai avem!”

Biserica de zid s-a construit în perioada 1875-1879-1905, iar pictura interioară s-a realizat în tempera de prof. Vasile Pascu în 1961.

Iconostasul care o împodobeşte este sculptat în lemn de tei de Samuil Keresteşiu din Tăşnad la 1938 şi are în centru Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului.

Prin forma sa solară, iconostasul este unicat şi de o rară frumuseţe.

Citește și 15 august: Adormirea Maicii Domnului sau Sfânta Maria Mare. Superstiţii, obiceiuri mai mult sau mai puţin cunoscute, semnificaţii

Mănăstirea Râmeț – județul Alba

Este situată la circa 12km vest de Aiud, 17 km nord-vest de Teiuș și 36 km nord-vest de Alșba Iulia.

Mănăstirea este așezată în valea îngustă și stâncoasă săpată de apa Geoagiului în Munții Trascăului, fiind dominată de pereți de calcar ce se ridică de o parte și de alta a văii. Pe lângă mănăstire se strecoară la vale apa Mogoșului.

Așezământul este printre cele mai vechi mănăstiri ortodoxe din Transilvania, după unii autori chiar de la începutul sec XIII , are prima dată certă anul 1376, menționat pe al doilea strat de pictură interioară, aceasta însemnând că biserica a fost zidită cu mult înainte scrie ortodox.ro

Toponimul Râmeț ar deriva de la Eremit=pustnic, concluzia fiind că a fost întemeiată de călugării retrași în sihăstrie la adăpostul stâncilor de aici.

În 1506, mănăstirea a fost luată sub ocrotiorea domnitorului Radu Vodă al Þării Romînești, care a primit de la regele Vladislav moșia de la Stremț în ținutul Râmeților.

Făcând parte din domeniul de la Stremț, manastirea a fost ocrotită și îngrijită de familii boierești, proprietare ale domeniului.

Sunt cunoscute două distrugeri ale mănăstirii în perioada frământată de lupe ale românilor transilvăneni pentru apărarea ortodoxiei din sec al XVIII-lea.

A treia distrugere parțiala a fost în anul  când o parte din așezământ a luat foc. Mănăstirea Râmeț, pe lângă importantul rol religios și național, a avut și un deosebit rol de instruire și cultural.

Mănăstirea Râmeț reprezintă o etapă evoluată a arhitecturii românești în Transilvania ăn care se vede tendința de înlocuire a stilșului gotic și de adaptare a exigențelor cultului ortodox.

Biserica Veche este construită din piatră, în formă de navă dreptunghiulară, cu o boltă cilindrică. În partea de apus care o tindă deasupra căreia este un turn maisiv.

Ultima restaurare fiind făcută în anii 1987-1989, cărora li se datorează întregul parament al fațadei.

Are ca hramuri Adormirea Maicii Domnului și Sfinșii Apostoli Petru și Pavel, construită din zid în formă de cruce în anii 1982-1986 este d dimensiuni monumentale. Este compartimentată în altar, naos și pronaos.

Are un pridvor deschis, susținut din stâlpi mari de piatră și cu pardoseală de marmură, ca și biserica.

Acoperișul sete din tabla vopsită maro, cu streașină mare, care protejează pictura din partea superioară a zidurilor. Construcția s-a putut face cu ajutorul mai multor ctitori, a credincioșilor și cu osteneala soborului mănăstirii.

Mănăstirea Oașa – județul Alba

La o distanță de aproape 70 de kilometri de Alba Iulia, pe traseul care duce spre Șureanu, se află Mănăstirea Oașa, o adevărată oază de liniște pentru cei dornici să descopere viața duhovnicească și rugăciunea.

Situată pe Valea Frumoasei, la o altitudine de 1350 de metri, între păduri de brad și de molid, pe malul lacului cu același nume, Mănăstirea Oașa este un punct de referință în monahismul românesc.

Vezi și FOTO-VIDEO: Mănăstirea Oașa, o oază de liniște sufletească, cu o priveliște care îți taie respirația

Din locul acesta, priveliștea îți taie respirația. Cât cuprinzi cu privirea se întinde „împărăția sălbăticiunilor” așa cum numea Sadoveanu acești munți care i-au îmblânzit sufletul cu frumusețea lor și l-au făcut să declare că este cel mai frumos loc pe care l-a văzut.

În fiecare an, Mănăstirea Oaşa găzduieşte tabere de tineret prin care mii de tineri îl găsesc acolo pe Dumnezeu și se descoperă pe ei înșiși cu ajutorul părinților din mănăstire.

Biserica centrală a Mănăstirii Oașa este închinată Adormirii Maicii Domnului, hram prăznuit în ziua de 15 august.

În urmă cu mai bine de nouă ani, pe 27 iulie 2011, Înaltpreasfințitul Irineu, Arhiepiscopul Alba Iuliei, a pus piatra de temelie pentru noua biserică a mănăstirii, biserică ce poartă hramul Sfântului Mucenic Pantelimon, hram prăznuit în ziua de 27 iulie.

Mănăstirea Curtea de Argeş – judeţul Argeş

Mănăstirea Curtea de Argeş a fost ctitorită între anii 1512-1517 de Neagoe Basarab.

Pictura interioară, realizată de zugravul Dobromir, a fost finalizată în anul 1526, în timpul domniei lui Radu de la Afumaţi.

Între anii 1875-1886, la iniţiativa Regelui Carol I, biserica mănăstirii a intrat într-un amplu proces de restaurare, condus de arhitectul francez André Lecomte du Noüy, discipol al lui Eugène Viollet-le-Duc.

Conform specialiştilor, valoarea istorică a monumentului a fost diminuată în urma lucrărilor de restaurare, prin înlăturarea zidului fortificat din exterior şi prin demolarea vechii clopotniţe.

În anul 1886 a început construirea palatului administrativ din latura de est a complexului. Pe lângă rolul său de reşedinţă episcopală, Mănăstirea Curtea de Argeş a fost şi necropolă domnească, iar mai apoi necropolă regală.

Pronaosul bisericii găzduieşte mormintele principalilor ctitori: Neagoe Basarab (†1521), Doamna Despina (†1554), soţia lui Neagoe Basarab, mormântul Doamnei Stana (†1531), fiica lui Neagoe Basarab şi soţia lui Ştefăniţă Vodă al Moldovei.

Tot în pronaos se află şi piatra de mormânt a voievodului Radu de la Afumaţi (†1529), soţul Doamnei Ruxanda, fiica lui Neagoe Basarab, dar şi mormintele regilor României: Regele Carol I şi Regina Elisabeta, Regele Ferdinand şi Regina Maria, se arată pe doxologia.ro.

Mănăstirea Bistriţa – judeţul Neamţ

Mânăstirea Bistriţa Neamţ este, conform Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, printre cele mai mari din Moldova şi îi are ctitori pe voievozii Muşatini, dintre care primul întemeietor a fost Alexandru cel Bun.

Acesta a ridicat-o în 1402 pe locul unui fost schit, ca necropolă voievodală cu hramul Adormirea Maicii Domnului, pe care-l poartă şi astăzi.

În acelaşi timp cu biserica, ctitorul a ridicat chiliile pentru călugări şi Casa Domnească. Sfântul Voievod Ştefan cel Mare a construit în 1498 clopotniţa şi un frumos paraclis, închinat Sfântului Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava.

Paraclisul, pictat în tehnica frescă în acelaşi an, este remarcabil din punct de vedere iconografic şi artistic. În 1538 Mănăstirea a fost asediată de turci care i-au distrus zidurile exterioare.

Între 1541 şi 1546 voievodul Petru Rareş a construit un nou turn la intrarea în mănăstire, un paraclis închinat Sfântului Ierarh Nicolae, noi ziduri întărite, chilii, precum şi o Casă Domnească, pe care a pictat-o în interior în tehnica frescă.