VIDEO: Povestea mocăniței din Alba Iulia, prezentată de prof. Cornel Goia. De ce se spune că aceasta genera „dimineți de amor”

Povestea mocăniței – trenul de linie îngustă care a circulat timp de aproape o sută de ani între Alba Iulia și Zlatna, a fost prezentată recent de profesorul Cornel Goia.

Acesta a prezentat pe o filmare mai multe fotografii din vremurile de glorie ale trenului, surprinse pe traseul acestuia, localizate cu ajutorul unor imagini și repere din prezent. 

„Calea ferată cu ecartament îngust pe traseul Alba Iulia – Zlatna s-a realizat într-o perioadă de 6 ani, între 1889 și 1895, când Transilvania era parte a Imperiului Austro-Ungar. (…) Această cale ferată a fost scoasă din uz în 1981, când s-a trecut la un ecartament obișnuit și în plus i s-a modificat traseul pe care îl avea prin oraș”, a explicat prof. Cornel Goia.

Vagoanele mocăniței erau tractate la început de locomotive cu abur, iar mai apoi de locomotive disel. Linia, în lungime de circa 40 de kilometri, avea 4 puncte de alimentare cu apă (Alba Iulia, Șard, Feneș și Zlatna) și 11 stații. Linia mocăniței împărțea Alba Iulia în „orașul de jos” și „orașul de sus”.

Mocănița genera „dimineți de amor”

„Studii demografice laborioase au arătat că natalitatea pe străzile de-a lungul cărora pufăia și șuiera mocănița era mai ridicată decât în restul orașului. Care ar fi explicația?

Dimineața, ceva mai devreme de ora când în mod obișnuit albaiulienii ar fi trebuit să se trezească pentru a pleca la servici, mocănița își anunța zgomotos prezența printr-o cursă spre Zlatna. Trezirea locuitorilor de pe traseul mocăniței se făcea prea devreme pentru ca aceștia să se ridice din pat.

Așadar, mocănița genera dimineți de amor. Chiar mai mult, mersul regulat al mocăniței a creat un reflex”, susține prof. Cornel Goia.

Cum se desfășura o cursă cu trenul de legendă

La peste un secol de la prima cursă, unul dintre foștii mecanici de locomotivă ai Mocăniței, Petru Ioan Câmpean a relatat în Ghidul turistic al județului Alba cum se desfășura o cursă cu trenul de legendă.

Viteza maximă a Mocăniței era de numai 25 km/h. În consecință, viteza „amețitoare” a născut tot soiul de anecdote. Una dintre ele, adevărată mostră a umorului moțesc, sună așa:

– Bade, de ce mergi pe jos? Nu iei Mocănița?
– Nu pot, că mă grăghesc …

Citește și FOTO Imagine de arhivă cu mocănița, în piața gării din Alba Iulia. Cum arăta trenul de călători care asigura legătura cu Zlatna

„La 22 septembrie 1895 se inaugura linia de cale ferată îngustă Alba Iulia – Zlatna, construită cu sprijinul unui demnitar al statului maghiar, Bela Lukacs, născut la Zlatna în 1847. Se numea <cale îngustă>, deoarece distanța dintre șine era de 760 mm, linia normală având un ecartament de 1.435 mm.

Din spatele Biroului de Mișcare al Stației CFR Alba Iulia, unde era trasă la peron, după întocmirea foii de parcurs și a celorlalte documente necesare, <Mocănița> pornea spre Zlatna. Dacă reușea să traverseze șoseaua Sebeș – Alba Iulia fără a fi îmbrâncită de vreun vehicul auto de mare tonaj și scoasă de pe linie (cum s-a întâmplat în repetate rânduri), se îndrepta paralel cu actuala stradă Pajiștei și traversa cu mare atenție intersecția de la Cimitirul Eroilor, unde era din nou expusă coliziunilor cu vehiculele auto.

Urmând traseul printre umbroșii copaci ai Aleii îndrăgostiților, care, de fapt, este chiar vechea cale a Mocăniței (n.r. strada Octavian Goga) se îndrepta spre Gara Mică, spațiu care acum este ocupat de sediul Electrica și Piața Consiliul Europei. Poposea în ceea ce este acum parcarea din zona pieței agroalimentare din orașul de jos.

După câteva minute de răgaz, timp în care se încărcau produse și se instalau călătorii, navetiști în special, un șuier prelung anunța pornirea cu vitejie spre primul punct dificil. Traversa Calea Moților, atunci deservită de o barieră și urca apoi pe actuala stradă Tolstoi (n.r. străzile Marcus Aurelius și Septimius Severus) învingând rezistența rampei (18 mm/m), ajungea la Stadion, unde traversa din nou, ferită de bariere, Calea Moților, îndreptându-se cu viteza maximă de 25 km/h spre Zlatna.

La Micești oprea din nou în haltă, pentru 1 – 2 minute, unde se îngreuna cu alți călători și alte produse de sezon.

Ajungea la Șard – Ighiu, unde poposea cam 10 minute, pentru curățarea vătraiului locomotivei și pentru <o gură de apă proaspătă> prin instalația de pulsometru <se aspira apa necesară producerii aburului în rezervorul locomotivei – tender).

Odată terminată operația, își relua drumul, oprindu-se în Halta Ampoița, apoi în Tăuțiul Ampoiului și la Văleni – Meteș, unde din nou <se adăpa> bucuroasă că a parcurs jumătatea distanței până la stația finală Zlatna.

Citește și FOTO: Imagine de arhivă cu mocănița care circula între Alba Iulia și Zlatna. Trenul, surprins în 1965 pe podul de la Ampoița

La Văleni – Meteș i se ungeau toate <încheieturile>, pentru a putea parcurge cu brio și drumul rămas. Urmând Valea Ampoiului într-un peisaj deosebit,, mai oprea la Poiana Ampoiului, Presaca Ampoiului și Feneș, unde din nou se alimenta cu apă. De-aici mai avea puțin de mers. Urca la Valea Mică, poposea pentru puțin timp în Pătrânjeni pentru ca în final să intre triumfătoare în Zlatna.

Aici, după manevrarea vagoanelor de marfă, bătrâna și obosita Mocăniță era toaletată, alimentată, unsă și pregătită să coboare sprintenă spre oraș și depoul de domiciliu – Alba Iulia.

Am ținut să reamintesc traseul Mocăniței datorită peisajul pitoresc și interesului nostalgic pe care acest mijloc de transport, acum extrem de rar, îl trezește în rândul tot mai multor turiști români și străini îndrăgostiți de <bătrâna doamnă>, locomotiva cu abur.

În 1972, datorită traficului sporit de marfă și călători, locomotiva cu aburi a fost înlocuită de o locomotivă Diesel hidraulică produsă de uzinele FAUR București, cu motor tip Maybach și transmisie hidraulică ce dezvolta 450 CP. Ritmul de creștere a nevoilor de transport, datorită dezvoltării producției IMMN Zlatna și a dificultății transportului minereului pe timp de iarnă, au impus normalizarea secției de remorcare Alba Iulia – Zlatna.

Astfel, în 1982 s-au finalizat lucrările la noua cale ferată cu ecartament normal, traseul prin Alba Iulia suferind modificări. Din gara Alba Iulia trenul pornea spre stația Bărăbanț, apoi spre Șard – Ighiu, de aici urmând cu mici devieri traseul inițial al Mocăniței. Tot aici, la Pătrânjeni (Zlatna tehnică) ia ființă un mare triaj, linia prelungindu-se până la actualul stadion din Zlatna, unde s-a construit clădirea stației de călători.

Vreau să mai spun că linia Alba Iulia – Zlatna a fost inițial concepută ca parte a unui traseu mai lung, ce urma să ajungă până la Oradea, străbătând Dealul Mare printr-un tunel de 7,5 km. Ideea a rămas, însă, la stadiul de proiect din cauza complexității lucrărilor și a lipsei fondurilor. Îi felicit pe această cale pe toți veteranii care au deservit Mocănița, pe stația de remorcare Alba Iulia – Zlatna și nu numai: mecanicii Traian Urițescu, Nechifor Petrescu, Aurel Raita; fochiștii și ajutorii mecanici Achim Luca, Nicolae Stoia, care cu dăruire și profesionalism au învins intemperiile și greutățile meseriei, făcând glasul roților de tren să se audă în ritm de ceasornic”, a explicat fostul mecanic de locomotivă, Petru Ioan Câmpean.

surse: prof. Cornel Goia, Ghidul turistic al județului Alba – Consiliul Județean Alba