VIDEO: Râpa Roșie, micul canion din județul Alba. Legenda lui Lică-Pisică și a averii din Gaura Hoților

Râpa Roșie este unul dintre cele mai spectaculoase monumente naturale din județul Alba și din România. Aceasta iese în evidență de la câțiva kilometri distanță prin culoarea ieșită din comun, roșiatică, a peretelui „brăzdat de riduri”. 

Ca priveliște, Râpa Roșie e cu adevărat copleșitoare doar în clipa în care ajungeți la poalele stâncilor, de unde perspectiva asupra hăurilor și formațiunilor geologice atinge un nivel periculos de amețitor.

Citește și: Top 10 – Cele mai frumoase locuri de vizitat din județul Alba. Idei pentru excursii de neuitat, recomandate de cititorii Alba24

Situată în extremitatea sud-vestică a Podişului Secaşelor, pe malul drept al Secaşului Mare, la circa 4 kilometri nord de municipiul Sebeş, Râpa Roșie este o arie protejată (rezervație geologică și floristică) de interes național ce corespunde categoriei a III IUCN (24 ha), cu o suprafață de 10 ha.

Rezervația Râpa Roșie cuprinde formațiuni specifice de eroziune și șiroire care dau peisajului un aspect impozant, precum și o floră particulară, cu multe elemente rare și endemice. Vizibilă de la mare distanță, Râpa Roșie se întinde pe o lungime de 800 de metri și are înălțimi ce variază între 50 și 125 de metri (300 – 425 metri altitudine absolută).

Apele de șiroire au săpat cute adânci, dând naștere unor superbe coloane numite „piramide coafate”. La baza versantului, torenții au clădit conuri de dejecție, care își modifică aspectul și dimensiunile în urma ploilor mai abundente.

Datorită pantei mari și a lipsei vegetației, apa de șiroire, prăbușirile și alunecările au creat un relief aparte, reprezentat prin turnuri, coloane, obeliscuri, contraforturi și piramide de pământ, care împreună cu culoarea roşie, cărămizie, violacee îi dau un aspect impresionant.

Se spune că din punct de vedere geologic, Râpa Roșie seamănă cu Grand Canyon din SUA.

Văzută din imediata apropiere (din lunca Secașului Mare sau de pe tăpşanul de la baza ei) creează impresia unei grandioase faţade de templu sud – asiatic (hindus) bogat ornamentată de o stranie frumuseţe, explica prof. Ioan Fleacă.

Altitudinea maximă a frontului morfologic se află la cota de 425 metri, iar cea minimă este cuprinsă între 295 metri și 300 metri. Între abruptul propriu – zis și lunca Secașului Mare se interpune un glacis cu pante de 2 – 10 grade.

O spectaculoasă anatomie sedimentară pune în evidență formațiuni neozoice divers colorate (roșiu, cărămiziu, violaceu, gălbui) constituite din: pietrişuri, conglomerate, gresii roşii și cenuşii, argile roşii, nisipuri cuartitice roşiatice și gălbui, marne cenuşii albicioase s.a.

Predominante sunt gresiile care au însușirea de a se dezagrega uşor datorită liantului slab argilos, transformându-se în pietrişuri.

Cele mai vechi depozite geologice determinate pe baza resturilor fosilifere – de alfel foarte reduse – au circa 54 milioane de ani și sunt conglomeratele eocene. Formaţiunea roşie este estimată la circa 38 de milioane de ani vechime, fiind depusă deci în epoca oligocenă.

Marnele cenuşii albicioase sunt miocen inferioare și au deci aproximativ 23 de milioane de ani.

Râpa Roşie se încadrează în aşa-numitul „complex roşu” situat în sud-vestul Podişului Secaselor, desfăşurat din acest loc și până în dreptul localităţii rurale Totoi, pe circa 15 kilometri lungime. Acest „complex” apare ca o formaţiune geologică insolita în această parte a Podişului Transilvaniei.

Geneza ei a provocat controverse în literatura ştiinţifică. Potrivit prof. Ioan Fleacă, unii autori o consideră o râpă torenţială, adică un bazin de recepţie al unui organism torenţial, afluent pe dreapta al Secașului Mare.

Alţii sunt de părere că la origine a fost o râpă de desprindere a unei alunecări de teren de mare anvergură. Cercetările mai recente demonstrează faptul că a evoluat dintr-o ravenă instalată iniţial pe făgaşul pârâului ce curge azi la baza râpei.

Microrelieful este impresionant fapt ce a determinat încadrarea ei în literatura georgafică românească și ca o rezervaţie geomorfologică, deşi în anul înfințării – 1950 prin Decretul nr.237 și ulterior, Decizia Consiliului Județean Alba nr. 175, Râpa Roşie figurează doar ca o rezervaţie geologică.

Mai multe procese geomorfologice actuale, printre care eroziunea prin scurgere organizată, procesele gravitaţionale, eroziunea selectivă, procesele sufozionale și chiar acţiunea eoliană au creat aici o paletă foarte largă de microforme de relief dintre cele mai bizare: rigole simple și arborescente, impunătoare piramide de pământ, coloane, turnuri, obeliscuri, minarete, contraforturi, falduri, forme falice, pâlnii de sufoziune, hornuri, hrube, goluri subterane, caverne, fante, brâne, poliţe, cornişe, surplombe, forme cu aspect de cap de elefant, forme cu aspect de pălării s.a.

Între toate acestea se remarcă mai ales piramidele de pământ de mari dimensiuni (unele ajungând la 40 de metri înaltime) situate în sectorul inferior al râpei. Asemenea forme nu sunt prea numeroase în lume. Ele au fost semnalate la Bolzano în Tirol, în Armenia, vestul Chinei și în giganticul canion al fluviului Colorado (SUA) sau Qumaran din Israel. De remarcat că toate formele mai anterior sunt modelate de eroziune pe întreg frontul morfologic al deschiderii naturale.

Temelia geologică, declivitatea accentuată, condiţiile pedoclimatice locale, existența pârâului de la baza râpei precum și poziţia oarecum izolată au favorizat apariţia și dezvoltarea unor asociaţii floristice variate cu unele specii de interes ştiinţific, rare și chiar endemice.

Cele mai cunoscute sunt: cârcelul (Ephedra distachya), jalesul ardelenesc (Salvia transsilvanica), jalesul plecat (Salvia nutans), garoafa endemica (Dianthus serotinus WetK var. demissorum), pesma de stâncă (Centaurea atropurpurea Fuss), otratelul (Onosoma viride, Borb, Jav), pirul crestat (Agropyron cristatum), barcoacele (Cotoneasterintegerimus), dobrita (Genista spathulata), iarba vântoasa (Kochia prostata), floarea săraturilor tatarasca (Geniolimon tataricum), migdalul pitic (Amigdalus nana), laleaua pestriţa (Fritilaria meleagris), crinul de pădure (Lillium martagon), stanjenelul pitic (Iris pumilla), clopoţelul (Campanula sibirica L), Silene longifladra, Silene cloranthe, Astragalus vesicarius L.. Asperula glauca, Asplenium adiantum nigrum, etc.

Vezi și: FOTO: Ce să faci în județul Alba, într-un weekend cu vreme frumoasă. Idei pentru destinații de poveste, ”în jurul casei”

Ele se dezvoltă în vâlcelele de la poalele râpei, pe brânele și poliţele suspendate, pe platoul de deasupra, pe terenurile alunecoase dinspre răsărit, în păduricea din față și chiar la Râpa Lancrămlui, la 2 km distanță.

Prezența acestor specii deosebite în complexul geografic al râpei a făcut ca în anul 1958 aceasta să devină și o rezervaţie botanică. Potrivit prof. Ioan Fleacă, se poate vorbi astfel de un adevărat complex geologic – geomorfologic ți botanic ce se întinde pe o suprafaţă totală de 30 ha. (rezervaţia are 25 ha, din care 10 ha zona nucleu și 15 ha zona tampon). Suprafaţa rezervaţiei nucleu este de 10 ha iar a rezervaței tampon de 20 ha.

Într-un top de 10 rezervaţii geologice și geomorfologice din țara noastră (Calcarele de la Remetea – județul Alba, Detunata Goală – județul Alba, Izbucul de la Călugări – județul Arad, Bazaltele de la Rupea – județul Brasov, Vulcanii noroioşi – județul Buzău, Creasta Cocosului – județul Maramures, Muntele de Sare de la Slănic – județul Prahova, Lacul fără fund de la Ocna Sibiului – județul Sibiu, Vulcanii noroioşi de la Hasag – județul Sibiu) este de departe pe primul loc prin complexitate, culoare deosebită și impresia generală pe care o crează asupra vizitatorului.

Din păcate, o parte din turiști și-au lăsat amprenta negativă asupra rezervației scrijelind coloanele, lăsând deșeuri și distrugând panourile de informare, au transmis recent reprezentanții Agenției Naționale pentru Arii Naturale Protejate – Alba.

Legendele Râpei Roșii. Cine a fost Lică-Pisică

S-au spus multe legende despre Gaura Hoţilor de la Râpa Roşie, însă ce mai credibilă este despre Lică  „a lu Brânză”, al cărui singur talent era să se strecoare în spaţii înguste, ca o pisică.

Muncea ca păstor la Râpa Roşie, pe care ajunsese să o cunoască forte bine. Într-o dimineaţă, însă, o bancă din Sebeş a fost spartă.

Hoţul, spunea un poliţist de atunci, ar fi trecut printr-o ferestruică prin care doar un copil putea să treacă.

Fireşte, autorităţile l-au întemniţat pe Lică-Pisică, deşi nici un ban n-a fost găsit în timpul anchetelor. Între timp, iubita lui Lică era văzută  urcând  mereu la Râpa Roşie.

Astfel, lumea credea ca la Gaura Hoţilor şi-ar fi ascuns Lică banii. S-a făcut şi acolo o anchetă, dar tot nimic…

Citește și Râpa Roșie: Legenda lui Lică Pisică și a banilor de la Gaura Hoților. Ce secrete mai ascunde Micul Canion de lângă Sebeș

După eliberare, Lică a plecat cu iubita lui în America, de unde, la scurt timp, a început să trimită familiei sume mari de bani.

Cum a reuşit Lică-Pisică să câştige atât de mult într-un timp atât de scurt, nu se ştie. Dar umblă vorba că aceştia ar fi fost banii furaţi de Lică şi ascunşi în Gaura Hoţilor sau, cine ştie, în crăpăturile Râpei Roşii.

Gaura Hoţilor este, de fapt, o groapă săpată în roca nisipoasă a râpei. Aici se găsesc nume scrijelite încă din secolul al XIX-lea şi ascunde numeroase legende cu hoţi, haiduci şi aventurieri.

Lângă Râpa Roşie, în terenul mlăştinos al albiei Secaşului, a fost descoperit scheletul fosilozat al unui dinozaur carnivor numit „Velociraptor”  sau „ Balaurul bondoc”, după forma sa ca a unui curcan. Tot lângă Sebeş, au fost găsite urmele unui alt dinozaur, lung de 10 metri, Maghiarosaurus.

Cum ajungi la Râpa Roșie?

Accesul spre Râpa Roșie se face de pe drumul județean DJ 106 K ce leagă municipiul Sebeș de Daia Română.

În zona trecerii pe sub Autostrada A1 Sebeș – Sibiu, urmează o abatere spre stânga, după care se urmează un drum de pământ pe câmp. Deşi drumul este accidentat, este accesibil pentru orice maşină.

De la Râpă în sus, însă, accesul este mai dificil, având varianta să optezi pentru mai multe trasee pentru aventurieri.