Râpa Roșie: Legenda lui Lică Pisică și a banilor de la Gaura Hoților. Ce secrete mai ascunde Micul Canion de lângă Sebeș

În apropiere de Alba Iulia şi doar la trei kilometri de Sebeş se află Râpa Roşie, cu milioane de “riduri” roşii, care se pot vedea din satelit. Acesta este locul ideal pentru iubitorii de aventuri cu parapanta.

Râpa s-a format prin eroziunea apei asupra solului, care a provocat, în timp, alunecări de teren masive, precum cele din Marele Canion American. În jurul acestei rezervaţii geologice s-au creat multe povești și legende. 

Unicitatea este dată de alternanţa argilelor roşii cu gresii cenuşii, alcătuite în formaţiuni slab cimentate. Pe lângă decorul special pe care îl oferă râpa, poate fi admirat şi peisajul floral, cu specii protejate de lege şi fauna.

Jaful de la banca din Sebeș

S-au spus multe legende despre Gaura Hoţilor de la Râpa Roşie, însă cea mai credibilă este despre Lică „a lu Brânză”, al cărui singur talent era să se strecoare în spaţii înguste, ca o pisică. Muncea ca păstor la Râpa Roşie, pe care ajunsese să o cunoască forte bine.

Într-o dimineaţă, însă, o bancă din Sebeş a fost spartă. Hoţul, spunea un poliţist de atunci, ar fi trecut printr-o ferestruică prin care doar un copil putea să treacă.

Fireşte, autorităţile l-au întemniţat pe Lică-Pisică, deşi nici un ban n-a fost găsit în timpul anchetelor. Între timp, iubita lui Lică era văzută urcând mereu la Râpa Roşie.

Astfel, lumea credea că la Gaura Hoţilor şi-ar fi ascuns Lică banii. S-a făcut şi acolo o anchetă, dar tot nimic… După eliberare, Lică a plecat cu iubita lui în America, de unde, la scurt timp, a început să trimită familiei sume mari de bani.

Cum a reuşit Lică Pisică să câştige atât de mult într-un timp atât de scurt, nu se ştie. Dar umblă vorba că aceştia ar fi fost banii furaţi de Lică şi ascunşi în Gaura Hoţilor de la Râpa Roşie.

Gaura Hoţilor este, de fapt, o groapă săpată în roca nisipoasă a râpei. Aici se găsesc nume scrijelite încă din secolul al XIX-lea şi ascunde numeroase legende cu hoţi, haiduci şi aventurieri.

Lângă Râpa Roşie, în terenul mlăştinos al albiei Secaşului, a fost descoperit scheletul fosilozat al unui dinozaur carnivor numit „Velociraptor” sau „Balaurul bondoc”, după forma sa ca a unui curcan (foto: simulare www.dkfindout.com). Tot lângă Sebeş, au fost găsite urmele unui alt dinozaur, lung de 10 metri, Maghiarosaurus.

Era agresiv, avea colţi şi gheare puternice, alerga rapid şi a trăit, spun oamenii de ştiinţă, în urmă cu 68-74 de milioane de ani. Dinozaurul a fost găsit în terenul mlăştinos al albiei Secaşului, la poalele rezervaţiei Râpa Roşie. Iar „victoria” arheologilor a constat în dezgroparea unui număr semnificativ de coaste, vertebre, împreună cu membre superioare, inferioare şi oase ale bazinului.

Râpa Roşie se găseşte la ieşire din Sebeş spre Daia Română, unde se face stânga pe lângă unitatea militară. Deşi drumul este accidentat, este accesibil pentru orice maşină. De la Râpă în sus, însă, accesul este mai dificil.

Rezervația

Rezervaţia se întinde pe o suprafaţă de 10 hectare iar pereţii săi au înălţimi cuprinse între 80-100 de metri. Denumită popular şi ”micul canion al României”, Râpa Roşie se află la aproximativ trei kilometri de oraşul Sebeş, din judeţul Alba.

Posibilităţile de vizualizare a rezervaţiei au crescut semnificativ după deschiderea autostrăzii Orăştie – Sibiu, care trece la o distanţă de aproximativ 2 kilometri de canion.

Rezervaţia geologică şi-a mai câştigat în timp tot felul de porecle: „deal straniu”, „orga de pământ”, „piramide coafate”, ”pământurile rele”. Dealul-monument al naturii pare unul ciudat, mai ales când plouă. Printre cutele adânci care brăzdează dealul se pornesc la vale pârâiaşe colorate, care în goana lor nebună iscă zgomote aflate la graniţa straniului.

Rezervaţia apare ca o alternanţă a argilelor roşii cu gresii cenuşii. Pe înţelesul tuturor, aici vorbim despre o mare surpare, o prăbuşire de soluri în continuă schimbare. Cea mai înaltă culme a Râpei Roşii trece de 500 de metri şi oferă o panoramă spectaculoasă. Accesul spre rezervaţie se face din oraşul Sebeş, pe drumul judeţean DJ106 spre comuna Daia Română.

Este singura rezervaţie de acest gen din România, formaţiunile sale putând fi comparate cu cele întâlnite în Marele Canion al fluviului Colorado din SUA. Un perete imens, aproape vertical, cu aspectul unei orgi uriaşe, lasă impresia unui monument ancestral ruinat.

Ciudatele coloane şi piramide etajate, separate de ravene, formează un microrelief pe care geografii îl numesc „badlands” (pământuri rele). Termenul, de origine engleză, a fost folosit pentru prima dată în Dakota de Sud (Statele Unite), unde acest relief este bine dezvoltat.

Apele de şiroire au săpat în rezervaţie, în jur de 60 de milioane de ani, cute adânci, dând naştere unor superbe coloane numite ”piramide coafate”. La baza versantului, torenţii au clădit conuri de dejecţie, care îşi modifică aspectul şi dimensiunile în urma ploilor mai abundente.

Datorită pantei mari şi a lipsei vegetaţiei, apa de şiroire, prăbuşirile şi alunecările au creat un relief aparte, reprezentat prin turnuri, coloane, obeliscuri, contraforturi şi piramide de pământ, care împreună cu culoarea rosie şi violacee îi dau un aspect impresionant.