VIDEO REPORTAJ: Locul în care școala nu are elevi și drumurile nu au mașini. Cu brudina peste Mureș, la Ceru Băcăinți

La poalele Metaliferilor, pe o suprafață de 50 de kilometri pătrați, mai puțin de 270 de suflete își duc veacul parcă izolate de lume. Ceru Băcăinți, una dintre comunele cu cea mai mică populație din România, te întâmplină într-un cadru natural de basm, dar uitat de oameni. 

Deși distanța până la drumul principal nu este foarte mare, zona este pe cale să rămână pustie și asta din cauza puținelor variante pe care le-ar avea oamenii să-și câștige pâinea, fără să facă naveta. Niciun copil nu s-a mai născut în comună de ani de zile.

Majoritatea celor care au rămas aici sunt pensionari și trăiesc din agricultură și creșterea animalelor.

Cel mai scurt traseu pentru a ajunge în comună este cu brudina, un fel de „feribot” arhaic.

Trei lei costă o traversare, spune „paznicul” care păzește și manevrează pluta despinsă dintr-un peisaj din Evul Mediu.

Poate transporta până la 7 tone, spune acesta. În jur de 5-6 treceri face pe zi, mulți dintre cei care vor să ajungă în zonă alegând variantele ocolitoare, direct pe șosea.

Drumurile din comuna Ceru Băcăinți sunt  aproape în totalitate asfaltate, doar că nu are cine să le calce. Primul sat prin care treci este înainte să intri în comună, este Băcăinți. Dar Bacăinți nici macar nu apartine de Ceru Băcăinți, ci de comuna Şibot aflată pe celalalt mal al Mureşului.

Primul lucru pe care îl observi imediat cum ajungi în sat sunt gardurile caselor, majoritatea făcute din piatră. Este singurul loc din Alba şi printre puţinele din România în care se mai păstrează încă locuinţe construite integral din piatră, începând de la fundaţie, ziduri şi până la acoperiş.

Tot din piatră îşi câștigă mulţi existența. Pe marginea drumului sunt paleți întregi de piatră scoasă la vânzare. Oamenii spun că o adună din râu.

Satul se termină după câțiva kilometri, cu un drum lung spre „inima” comunei, Ceru Băcăinți. Aici locul pare pustiu, case părăsite la tot locul, răsfirate pe dealurile din împrejurimi.

Postul de poliție și primăria sunt primele clădiri ce își atrag atenția. Un singur polițist păzește localitatea.

La primărie sunt 8 angajați. Primarul, ales în 2016 cu 87 de voturi, nu se afla în zonă, deși ne-am anunțat prezența. Se pare că era plecat cu treabă în Hunedoara. Am încercat să aflăm unde locuiește, dar se pare că Ioan Trifan este doar primar al comunei, nu și locuitor al aceseia.

„Păi primarul nu stă aici. E din Cugir”, spun oamenii.

Cea care ne-a așteptat a fost secretara, o domnișoară din Alba Iulia care face zilnic naveta la Ceru Băcăinți și care este anjagată aici de abia trei luni.

Tot ea ne-a pus în legătură cu o femeie mutată de un an în sat, după mai bine de 30 de ani de stat în Timișoara. Locuieşte acum în casa părintească și se bucură de liniștea pe care i-o oferă natura. Nu a renunțat de tot la viaţa de la oraș, dar și-ar dori să poată face ceva în locul în care a crescut și a copilărit. Și-a făcut deja un proiect și vrea să obțină fonduri europene pentru construcția unei pensiuni.

Femeia a predat geografie celor 12 elevi care până nu demult animau școala proaspăt renovată. Cu regret că nu va mai putea să se ocupe de copiii care i-au umplut zilele, acesta povestește că a avut o legătură specială cu elevii.

„Veneau la mine, duminica îi duceam la biserică. Undeva sufletește eram așa de împăcată că vin pe la mine”, spune femeia.

Acum, școala renovată a rămas pustie. Nu mai sunt copii, deși condițiile sunt mult peste școlile din alte comune din județ.

Locul a răms neschimbat. În sălile de clasă, cărțile au rămas pe bănci, iar mingea de fotbal cu care se jucatu copiii încă îi așteaptă sub copacul de la intrarea în școală.

Ceru Băcăinți nu are multe de oferit. Există un singur magazin în zonă, iar duminica, în zi de slujbă, este singurul moment în care oamenii se întâlnesc și mai socializează.

Neajunsurile pe care acești oamenii le au, din cauza lipsei de interes din partea autorităților, sunt compensate de bogăția pe care le-a oferit-o natura. Doar câteva ore în Ceru Băcăinți te fac să-ți dorești să te întorci în inima pădurii, măcar pentru câteva zile. Din păcate însă, nu există locuri de cazare în zonă. Secretara primăriei spune că au planuri să revitalizeze comuna și doresc că aducă turiști aici.

Se ajunge la Ceru Băcăinţi pe DN7. La limita cu judeţul Hunedoara se face la dreapta până la malul Mureşului, care se traversează cu bacul. O altă cale de acces este pe drumul judeţean de pe malul drept al Mureşului, care pleacă din Alba Iulia, trece prin Pâclişa, Blandiana, Băcăinţi şi ajunge, în final, la Ceru Băcăinţi.