Vineri, 12 septembrie: 143 de ani de la nașterea scriitorului Ion Agârbiceanu. Evenimente organizate de Biblioteca Județeană Alba

Vineri, 12 septembrie, se împlinesc 143 de ani de la nașterea scriitorului Ion Agârbinceanu. Momentul va fi marcat prin evenimente organizate de Consiliul Județean Alba și Biblioteca Județeană „Lucian Blaga” Alba.

Scriitorul, gazetarul și preotul transilvănean Ion Agârbiceanu este figură emblematică a literaturii și spiritualității românești.

Autoritățile din Alba vor organiza, la bustul lui Ion Agârbiceanu de pe Aleea Scriitorilor din Alba Iulia, un moment omagial și se vor depune jerbe de flori.

Evenimentul urmărește să readucă în conștiința publică moștenirea literară a celui care a surprins în scrisul său lumina satului ardelenesc, freamătul credinței și neliniștea vremurilor, transmit reprezentanții bilbiotecii.

De asemenea, vineri, între orele 800 și 18.00 va fi expoziție de carte, la sediul bibliotecii: ”Ion Agârbiceanu în colecțiile Bibliotecii Județene „Lucian Blaga” Alba”

Ion Agârbiceanu, scriitor, ziarist, prozator

Scriitor, ziarist și prozator, adept al sămănătorismului, parlamentar, academician, canonic și protopop unit al Clujului, Ion Agârbiceanu s-a născut în 12 septembrie 1882, în comuna Cenade.

A publicat peste 60 de volume, fiind numit „sfânt părinte al literaturii române” de către o altă figură proeminentă a culturii noastre scrise, autorul Lucian Blaga.

Dintre operele sale, reprezentanții bibliotecii amintesc: romanele Arhanghelii, Strigoiul, Sectarii, Vâltoarea, volumul de nuvele Faraonii (cuprinzând cele patru mari nuvele ale scriitorului: Faraonii, Popa Man, Jandarmul și Pascalierul), și binecunoscuta Fefeleaga.

Despre Ion Agârbiceanu, scriitorul și istoricul Nicolae Iorga spunea: „El e povestitorul menit să transmită altor vremuri toată viața, cugetarea și simțirea Ardealului său”. Iar Gala Galaction nota: „Este mai presus de discuțiune că literatura aceasta îi va păstra o tainică aducere aminte. Limba românească, așa cum o știe și o scrie Agârbiceanu desfătează și înviorează ca o plimbare la țară, în părțile încă nerobite de graiul și formele civilizației…”