Ce este stresul termic și cum afectează organismul. Diferențele mari de temperatură forțează sistemele de reglare ale corpului

Ce este stresul termic: Vorbim în principiu despre o reacție complexă a organismului uman la expunerea prelungită sau bruscă la temperaturi extreme, fie ele foarte ridicate sau foarte scăzute.

Corpul uman este construit pentru a funcționa într-un echilibru termic relativ stabil, în jurul valorii de 37 de grade Celsius.

Atunci când mediul exterior depășește capacitatea organismului de a-și regla temperatura internă, apare stresul termic, o stare care poate avea consecințe serioase asupra sănătății.

În condiții de căldură excesivă, organismul încearcă să se adapteze prin mecanisme naturale precum transpirația și dilatarea vaselor de sânge.

Aceste procese ajută la eliminarea surplusului de căldură, însă ele presupun un consum crescut de apă și energie.

Dacă temperaturile sunt foarte ridicate, umiditatea este mare sau efortul fizic este intens, aceste mecanisme devin insuficiente.

Corpul începe să se deshidrateze, tensiunea arterială poate scădea, iar circulația sângelui este suprasolicitată.

În timp, apar simptome precum oboseala accentuată, durerile de cap, amețelile și scăderea capacității de concentrare.

În forme severe, stresul termic poate evolua către epuizare termică sau insolație, situații care pot pune viața în pericol dacă nu se intervine rapid.

La polul opus, expunerea la frig extrem provoacă un alt tip de stres termic. În acest caz, organismul încearcă să conserve căldura prin reducerea fluxului sanguin către extremități și prin declanșarea frisoanelor, un mecanism care generează căldură prin contracții musculare rapide.

Deși eficiente pe termen scurt, aceste reacții devin periculoase atunci când frigul persistă.

Temperatura corporală poate scădea sub limitele normale, afectând funcțiile vitale ale inimii, creierului și plămânilor.

Hipotermia se instalează treptat, iar persoana afectată poate deveni confuză, somnolentă și incapabilă să reacționeze corespunzător, fără să conștientizeze gravitatea situației.

Ce este stresul termic și cum afectează organismul uman

Stresul termic nu afectează toate persoanele în mod egal. Copiii, vârstnicii și cei cu afecțiuni cronice sunt mult mai vulnerabili, deoarece mecanismele lor de adaptare sunt mai lente sau deja suprasolicitate.

De asemenea, persoanele care muncesc în aer liber, în medii industriale sau care depun efort fizic intens sunt expuse unui risc crescut, mai ales atunci când nu beneficiază de pauze, hidratare și condiții adecvate de protecție.

Gestionarea stresului termic presupune, înainte de toate, prevenția. Adaptarea activităților la condițiile de mediu, respectarea pauzelor, hidratarea corespunzătoare și îmbrăcămintea adecvată pot face diferența între un disconfort temporar și o problemă medicală gravă.

La fel de importantă este recunoașterea timpurie a semnelor de avertizare și intervenția rapidă, care pot preveni complicațiile.

Într-o lume marcată de schimbări climatice și fenomene meteo tot mai extreme, stresul termic devine o problemă din ce în ce mai prezentă.

Stresul termic la alternanța de temperatură

Stresul termic nu ne afectează doar la temperaturi scăzute sau ridicate, ci și la alternanța dintre ele, scrie Science Direct.

Această formă apare atunci când organismul este supus trecerilor rapide și repetate între medii calde și reci, fără timp suficient pentru adaptare.

Acest tip de stres este adesea mai solicitant decât expunerea constantă la o temperatură extremă, deoarece forțează sistemele de reglare ale corpului să funcționeze continuu „în regim de urgență”.

Corpul uman își menține temperatura internă printr-un echilibru fin între producerea și pierderea de căldură.

Atunci când trecem brusc dintr-un mediu rece într-unul cald sau invers, mecanismele de termoreglare sunt activate rapid și succesiv.

Vasele de sânge se dilată pentru a elimina căldura, apoi se contractă pentru a o conserva.

Aceste schimbări repetate solicită intens sistemul cardiovascular, care trebuie să se adapteze constant la variațiile de flux sanguin și de tensiune arterială.

La nivel respirator, alternanța de temperatură poate irita mucoasele căilor aeriene. Aerul rece usucă și inflamează mucoasa, iar trecerea bruscă la aer cald favorizează congestia.

Acest lucru explică de ce expunerea frecventă la diferențe mari de temperatură poate crește susceptibilitatea la infecții respiratorii, dureri în gât sau tuse persistentă. Sistemul imunitar este temporar slăbit, fiind nevoit să se adapteze continuu la schimbări bruște de mediu.

Din punct de vedere metabolic, organismul consumă mai multă energie pentru a-și menține temperatura internă stabilă.

Această solicitare suplimentară poate duce la oboseală accentuată, scăderea capacității de concentrare și senzația generală de epuizare. În cazul persoanelor sensibile, pot apărea dureri de cap, amețeli sau palpitații, mai ales atunci când diferențele de temperatură sunt mari și frecvente.

Alternanța de temperatură afectează și sistemul muscular și articular.

Expunerea la frig determină contractarea mușchilor și rigidizarea articulațiilor, iar trecerea rapidă la căldură poate produce o relaxare bruscă, percepută uneori ca durere sau disconfort.

Aceste reacții pot favoriza apariția spasmelor musculare sau accentuarea afecțiunilor reumatice existente.

Pe termen lung, expunerea repetată la stres termic cauzat de alternanța de temperatură poate reduce capacitatea organismului de adaptare.

Persoanele devin mai sensibile la variațiile climatice, iar episoadele de disconfort apar mai ușor.

De aceea, adaptarea treptată la schimbările de temperatură, evitarea contrastelor extreme și protejarea corespunzătoare a corpului sunt esențiale pentru menținerea sănătății, mai ales în mediile de lucru sau de viață unde aceste alternanțe sunt frecvente.