DOCUMENTAR: Cum a devenit 1 Decembrie, Ziua Națională a României și care era alternativa. Zilele naționale pe care le-a avut țara

Ziua Națională a României a fost între 1866-1947 ziua de 10 mai, apoi, între 1948-1989, ziua de 23 august.

Din 1990, data de 1 Decembrie a fost stabilită drept noua Zi Națională a României. Asta după o discuție prin care s-a propus stabilirea datei de 22 decembrie, ziua Revoluției Române. 

Prin legea nr. 10 din 31 iulie 1990, promulgată de președintele Ion Iliescu și publicată în Monitorul Oficial nr. 95 din 1 august 1990, ziua de 1 decembrie a fost adoptată ca zi națională și sărbătoare publică în România.

Această prevedere a fost reluată de Constituția României din 1991, articolul 12, alineatul 2. Opoziția anticomunistă din România a pledat în 1990 pentru adoptarea zilei de 22 decembrie drept sărbătoare națională, fapt consemnat în stenogramele dezbaterilor parlamentare.

10 mai

Prințul Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, a depus în ziua de 10 mai 1866 jurământul în fața adunării reprezentative a Principatelor Române Unite.

În amintirea acestui eveniment, la 10 mai 1877, tot el a proclamat în fața parlamentului independența de stat a României.

În data de 14 martie/26 martie 1881 camerele reunite ale parlamentului au votat transformarea țării din Principat în Regatul României.

Pentru a marca evenimentul, ziua națională sărbătorită pe 10 mai 1881, a fost una din cele mai spectaculoase serbări din istoria României.

După abdicarea forțată a regelui Mihai I în data de 30 decembrie 1947, Camera Deputaților a adoptat legea nr. 363 din 1947, prin care a proclamat Republica Populară Română.

23 august

Ziua de 23 august a fost adoptată drept sărbătoare de stat, sub numele de ziua insurecției armate antifasciste, începutul revoluției populare în România, cu referire la întoarcerea armelor împotriva Germaniei naziste și arestarea guvernului condus de Ion Antonescu în anul 1944.

În anul 1990, după revoluția anticomunistă din 1989, parlamentul dominat de FSN a refuzat propunerea venită din partea opoziției, de a adopta ziua de 22 decembrie drept sărbătoare națională a României.

La Alba Iulia, trei locuri erau dedicate acestui tip de sărbători: Stadionul Cetate, unde să puneau în scenă regii complicate cu mii de oameni, strada din fața blocurilor M, peste pasaj, unde erau defilările și uneori zona din fața Muzeului Național al Unirii, unde se simulau spectacole artistice.

Cum se sărbătorea 23 august la Alba Iulia și în țară. Amintiri din Epoca de Aur: ”Ridicam cartonașul și ieșea Trăiască Pacea”

Pe fondul confruntărilor interetnice de la Târgu Mureș din martie 1990 și a mineriadei din 13-15 iunie 1990, Parlamentul României a adoptat la 31 iulie 1990 legea nr. 10 din 1990, prin care a fost abrogată Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 903 din 18 august 1949 privind declararea zilei de 23 august ca sărbătoare națională și a proclamat în locul ei ziua de 1 decembrie drept sărbătoare națională.

Fără explicații prea multe

Legea 10 din 1990 nu precizează semnificația sau motivul alegerii zilei de 1 decembrie drept zi națională a României. Trebuia, în opinia legiuitorului, subînțeleasă.

Legea adoptată în 1990 de parlamentul dominat de FSN și promulgată de Ion Iliescu a avut în vedere pe de o parte combaterea simpatiilor legate de tradiția monarhică a României, cu sărbătoarea națională istorică pe 10 mai, dar și contracararea solicitării opoziției anticomuniste, de adoptare a zilei de 22 decembrie drept sărbătoare națională.

Alegerea zilei de 1 decembrie, deși neexplicit, a făcut trimitere la unirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu România în 1918, respectiv la Proclamația de la Alba Iulia, care a avut loc la 1 decembrie 1918.

Alegerea acestei zile ca sărbătoare națională a României a fost văzută drept un afront adus minorității maghiare din România, pentru care ziua de 1 decembrie a însemnat o pierdere politică.

Primul 1 Decembrie, la Alba Iulia: Coposu a vorbit la pereți

Prima zi națională de 1 decembrie, ale cărei festivități centrale s-au desfășurat în 1990 la Alba Iulia, a fost marcată de polarizare politică, discursul lui Corneliu Coposu, liderul de atunci al mișcării anticomuniste, fiind întrerupt în mai multe rânduri de huiduieli.

Când a început discursul lui Coposu, Roman a ridicat pumnul, în spatele acestuia, spre mulțimea care începuse să îl huiduie pe bătrânul luptător anticomunist.

Generația care a înfăptuit Marea Unire, exterminată în beciurile comuniste. Cum și-a tratat părinții fondatori, România Mare

Alături de Roman, președintele Ion Iliescu, aflat la o jumătate de metru în spate, nu și-a putut masca satisfacția pentru ce pățea ”dușmanul poporului”, în fața unei mulțimi care ieșise din comunism cu toate prejudecățile de rigoare.

”Să ascultăm în concordie toate glasurile”, le-a spus el celor prezenți, într-o disonanță absolută cu limbajul trupului și cu expresia extrem de satisfăcută de pe chipul său.

Sursă: wikipedia.org, Neagu Djuvara, Constantin Giurescu