Duminică are loc ECHINOCŢIUL de primăvară. Ziua, egală cu noaptea şi Pământul, cel mai aproape de Soare

Echinocţiul de primăvară are loc în acest an pe 20 martie, la ora 6.30 și marchează începutul primăverii astronomice. De la un an la altul, fenomenul nu se produce la aceeași dată datorită faptului că anul calendaristic nu este egal cu cel tropic.

Acesta este momentul în care Soarele trece prin punctul de intersecţie a eclipticii cu ecuatorul ceresc, ziua fiind egală cu noaptea în orice loc de pe Pământ.

Termenul echinocțiu provine din latinul æquinoctium, prin combinarea lui æquus (egal) cu nox, noctis (noapte). Aceasta, pentru că la echinocțiu ziua și noaptea au durate egale.

Echinocţiul de primăvară reprezintă momentul când Pământul este cel mai aproape de Soare şi începând de la această dată durata zilei va fi în continuă creştere, iar cea a nopţii în scădere, până la data de 21 iunie, când va avea loc solstiţiul de vară.

Astrologii spun că momentul când ziua devine egală cu noaptea simbolizează o stare de armonie, o stare de transformare profundă atât a naturii exterioare, cât și o transformare benefică a naturii noastre umane. În perioada echinocțiului de primăvară, totul se trezește la viață, tinde să iasă la suprafață, să se bucure de energiile profunde ale primăverii.

În emisfera sudică a Pământului fenomenul este invers, astfel că în regiunile respective acest moment marchează începutul toamnei astronomice. Totodată, în regiunile polare, în emisfera nordică, începe lunga zi polară, iar în cea sudică începe noaptea polară, care vor dura, fiecare, câte şase luni.

Consiliul de la Niceea a decretat în 325 că „ziua de Paște va fi în prima duminică după prima lună plină care cade după sau de echinocțiul de primăvară”. Se poate pune întrebarea justificată: dacă ziua Paștelui depinde de soarele și luna de pe cer, cum este posibil ca bisericile să nu fie de acord?

Cauza este încrederea în metode de calcul care aproximează mișcarea soarelui și a lunii. În timp, utilizând aceste metode matematice, bisericile au început să folosească un „soare” și o ”lună” care nu mai corespundeau cu soarele și luna de pe cer. Divergențele dintre calcule și observațiile astronomice au fost corectate în unele cazuri, de exemplu, prin trecerea la calendarul Gregorian.

Catolicii stabilesc prima luna plină de după echinocţiu folosind o serie de calcule şi tabele ecleziastice, pe când ortodocşii iau ca reper luna plină astronomică.

La momentul echinocţiului de primăvară, Soarele traversează ecuatorul ceresc trecând din emisfera australă a sferei cereşti în cea boreală. Când Soarele se află în acest punct, numit punct vernal, el descrie mişcarea diurnă în lungul ecuatorului ceresc, fenomen ce determină, la data respectivă, egalitatea duratei zilelor cu cea a nopţilor, indiferent de latitudine. La latitudinile ţării noastre, pentru care putem considera valoarea medie de 45°, această cifră reprezintă şi valoarea medie a înălţimii Soarelui deasupra orizontului la momentul amiezii, potrivit astro-urseanu.ro. Totodată, la data respectivă, Soarele răsare în punctul cardinal est şi apune în punctul cardinal vest. În emisfera sudică a Pământului fenomenul trebuie interpretat invers, astfel ca în regiunile respective acest moment marchează începutul toamnei astronomice. Totodată, în regiunile polare, în emisfera nordică începe lunga zi polară, iar în cea sudică începe noaptea polară, ce vor dura, fiecare, câte 6 luni.

Al doilea echinocțiu al anului este momentul când soarele traversează ecuatorul ceresc trecând din emisfera cerească nordică în cea sudică, în jurul datei de 23 septembrie, reprezentând echinocțiul de primăvară în emisfera sudică și echinocțiul de toamnă în emisfera nordică. Punctul de intersecție din acest moment al eclipticii cu ecuatorul ceresc se numește punctul autumnal.

Copiii alungă frigul, iar tații pornesc plugurile

În această zi începe noul an agrar, iar copiii bat ritualic pământul cu beţele sau ciomegele, alungând frigul: „Intră frig şi ieşi căldură/ Să se facă vreme bună/ Pe la noi pe bătătură”. Tradițiile spirituale ale Echinocțiului de primăvară spun că orice forma de evoluție are trei etape distincte: creația, menținerea și resorbția sau distrugerea. La toate acestea se adaugă și momentul de apogeu a ceea ce s-a creat. Astfel, echinocțiul de primăvară simbolizează creația, solstițiul de vară apogeul, echinocțiul de toamnă începerea perioadei de resorbție și solstițiul de iarnă perioada de conservare, care echivalează cu momentul de pregătire pentru un nou ciclu temporal. Cultul soarelui este specific mai tuturor societăţilor arhaice: oamenii priveau la soare şi înregistrau ciclurile naturii în funcţie de schimbările aduse de astrul zilei. Strămoşii daci aveau solide cunoştinţe de astronomie, iar templelor lor de pe înălţimi transpun grăitor chiar şi astăzi cunoştinţele lor despre calendarul solar. Numeroase ritualuri păgâne celebrau echinocţiul de primăvară mai ales pentru importanţa sa în creşterea fertilităţii pământului şi a naturii în general.

La Şinca Veche, unde se presupune că dacii aveau într-adevăr un locaş de cult în grotă, se vor fi adus desfăşurat dansuri rituale şi sacrificii cu ocazia echinocţiului de primăvară. Totuşi, după convertirea la creştinism, ritualurile pentru echinocţiul de primăvară au suferit o transmutaţie, chiar dacă s-au păstrat în subconştientul colectiv. Focuri se aprindeau în vechime, pentru a arde iarna şi a renaşte, prin căldură, spiritul primăverii. Obiceiul a fost asimilat în creştinismul românesc sub forma Focurilor Sfinţilor. Se crede că focurile şi rugăciunile sfinţilor ajută la depăşirea momentului crucial al echinocţiului, înclinând favorabil echilibrul dintre lumină şi întuneric. Se marchează astfel în chip ritualic un fenomen astronomic obişnuit, dar care dă direcţia pentru activităţi omeneşti specifice. Cu prilejul echinocţiului se sărbătoreşte şi pornirea plugului, moment consacrat în mai toate culturile lumii, indiferent de religie.

Evenimente astronomice în 2016

În continuare, în 23 martie, din seria evenimentelor astronomice amintimi eclipsa de Lună prin penumbră, fenomen care va fi vizibil doar din Asia, Australia, Oceanul Pacific și vestul Americii.

În 9 mai 2016, planeta Mercur tranzitează discul Soarelui, fenomen observabil din România începând cu 14.11 până la ora 20.45, când Soarele apune.Maximul se produce la ora 17.55. Tranzitele planetare sunt mai rare, comparativ cu mai cunoscutele eclipse de Soare şi Lună. În medie, tranzitul planetei Mercur se produce de 13 ori într-un secol.

Pe 1 septembrie, este o eclipsă inelară de Soare, dar care nu va fi vizibilă din România.

În 16 septembrie însă, românii vor putea observa eclipsa de Lună prin penumbră. Maximul va avea loc la ora 21.55.

Alte evenimente astronomice în anul 2016:

22 mai – Marte la opoziție

3 iunie – Saturn la opoziție

21 iunie – Solstițiul de vară

12 – 13 august – Maximul curentului de meteori Perseide (ZHR = 100)

27 august – Conjuncția planetelor Venus – Jupiter

3 septembrie – Neptun la opoziție

22 septembrie – Echinocțiul de toamnă

15 octombrie – Uranus la opoziție

13 – 14 decembrie – Maximul curentului de meteori Geminide (ZHR = 120)

21 decembrie – Solstițiul de iarnă.

Unul dintre observatoarele din ţară care vor organiza activităţi cu prilejul acestor evenimente este cel din Bârlad (judeţul Vaslui), inclusiv pe 9 mai, când va avea loc tranzitul planetei Mercur peste discul Soarelui.

Mai multe informaţii, AICI.