Eveniment

FOTO-VIDEO: Ultima zi a Festivalului Dilema Veche, la Alba Iulia: Concert Angelo Branduardi, dezbateri și film documentar

Publicat

acum 10 ani

duminică, 23.08.2015

Concertul de închidere al Festivalului „Dilema Veche” a fost susținut de Angelo Branduardi, unul dintre marii cantautori italieni de astăzi, a cărui muzică este o combinaţie ideală între cântecele vechi, tonalităţile renascentiste, baroce şi world music, sonorităţi care au rezonat pentru câteva zeci de minute în Cetatea Alba Carolina, duminică, 23 august, în prezența unui numeros public.

Concertul muzicianului italian a fost împărțit în două părți, o parte care a acordat mai multă importanță ritmului, civilizației tobelor și o altă parte reprezentată de civilizația sufletului, a spiritului, pentru a demonstra că se poate ajunge la transă prin intermediul muzicii atât datorită ritmului, cât și minimalismului.

Ultima zi a festivalului i-a reunit pe șefa Reprezentanței Comisiei Europene în România, Angela Filote, directorul Teatrului Național “Radu Stanca” din Sibiu, Constantin Chiriac, redactorul-șef Eurozine, Wojciech Przybylski și scriitorul Marius Daniel Popescu, în cadrul unei dezbateri despre Europa și dialogul cultural.

Țările europene alcătuiesc un spațiu comun nu numai (sau nu neapărat) prin monedă unică, ștergerea frontierelor ori instituții politice, ci și (sau mai ales) prin valorile culturale. Pare un adevăr cunoscut și acceptat de toți, dar merită discutat în continuare.

Deși prezența sa a fost anunțată în program, ministrul Culturii, Ionuț Vulpescu, a lipsit de la dezbatere.

În fiecare an, Festivalul „Dilema Veche” a invitat câțiva poeți pentru a citi și a discuta cu cititorii la umbra unui copac din Cetatea Alba Carolina.

Anul acesta, lângă Poarta a III-a, începând cu ora 18.00, sub genericul „Lecturi de poezie la copac”, au participat Adela Greceanu, Dan Stanciu, Ioan Es. Pop, Miruna Vlada și Radu Vancu.

Pe esplanada din fața Catedralei Romano-Catolice a avut loc, începând cu ora 19.30, un stand-up european de jurnalism. În cadrul acestui eveniment, câțiva jurnaliști au împărtășit publicului impresiile lor despre România, Europa și Alba Iulia.

Au participat Andrea Pipino, jurnalist la Internazionale, Italia; Craig Willy, blogger european anglo-saxon din Bruxelles, Gian-Paolo Accardo, directorul site-ului voxeurop.eu; Gabriel Giurgiu, realizator TVR; Iulia Badea-Guéritée, jurnalist voxeurop.eu şi Courrier International.

De la ora 20.00, la Muzeul Principia, albaiulienii și turiștii au putut viziona filmul „Bondoc”, un documentar observaţional construit în jurul lui Dan Vladimir Bondoc, un şahist de 78 de ani copleşit de neajunsurile bătrîneţii şi de conştiinţa apăsătoare a unei vieţi marcate de o succesiune de eşecuri.

Scenariul şi regia sunt semnate de Mihai Mincan, Mihai Voinea şi Cristian Delcea, toţi trei debutanţi la capitolul filme de lungmetraj. Producţia aparţine casei de producţie deFilm.

Filmul a fost selectat în competiţia oficială a Festivalului Internaţional de Film Transilvania (TIFF) 2015, la secţiunea „Zilele filmului românesc”.

De zeci de ani, Angelo Branduardi & Group cântă cu succes în toată Europa. În România se află pentru prima dată, special pentru Festivalul Dilema Veche. Muzicianul italian a susținut duminică, 23 august, începând de la ora 21.00, în Piaţa Cetăţii din Alba Iulia un concert variat, împărțit în două părți.

Prima parte a acordat mai multă importanță ritmului, civilizației tobelor. Partea a doua a reprezentat civilizația sufletului, a spiritului, pentru a demonstra că se poate ajunge la transă prin intermediul muzicii atât datorită ritmului, cât și minimalismului.

„Cred cu sinceritate că muzica şi-a uitat propriile rădăcini, propriile tradiţii. Lumea noastră a înlocuit muzica privită ca fapt istoric, care însoţea fiecare moment al vieţii umane, cu arta pentru artă, care e un lucru foarte frumos, nimic de zis, dar într-un anumit sens îşi este propriul scop. Muzica extra-europeană (şi muzica noastră veche) nu desparte niciodată muzica de ceea ce muzica slujeşte: există muzică pentru naştere, pentru căsătorie, pentru a sărbători recolta şi muzică pentru moarte. În Africa, de exemplu, nimănui nu i-ar trece prin cap să meargă să asculte un recviem dacă nu există un mort. Aceste consideraţii m-au convins de necesitatea de a privi înapoi. Tradiţia şi cunoaşterea propriului trecut sînt absolut necesare pentru cunoaşterea prezentului şi cu atît mai mult a viitorului. E valabil şi pentru muzică, şi pentru orice altă formă a culturii umane“, a transmis muzicianul italian.

Ce fel de muzician este, aşadar, Angelo Branduardi? Cum îi place să se definească? O spune el însuşi, folosind formula unui jurnalist: „A existat un jurnalist care a spus un lucru corect despre mine: <Branduardi e ca usturoiul, un gust unic şi inconfundabil – ori îţi place, ori nu-l poţi suferi>. E cea mai bună definiţie a muzicii mele pe care am auzit-o vreodată. E foarte greu să găseşti ceva care să semene cu usturoiul, nu? Şi, evident, e şi mai greu să găseşti un muzician dispus să se lase comparat cu usturoiul“.