Actualitate
Obiecte de patrimoniu prezentate de Muzeul Naţional al Unirii din Alba Iulia în 2015. Dovezi de istorie şi secrete dezvăluite în Cealaltă Capitală
![](https://alba24.ro/wp-content/uploads/2015/12/colaj-expo-muzeu-2015.jpg)
Înnobilarea românilor transilvăneni, în special pentru servicii militare, a fost un fenomen cu o amplitudine remarcabilă, care a caracterizat cu deosebire epoca Principatului autonom (mijlocul secolului XVI – sfârșitul secolului XVII). Până astăzi au putut fi cuantificate peste 1000 de diplome nobilitare care au avut ca destinatari români, dintre care doar circa 20 au fost recompensați pentru merite culturale.
Citește și MARŢI: Exponatul lunii ianuarie, prezentat la Muzeul Național al Unirii din Alba Iulia. Diploma de înnobilare a lui Ștefan Stoia din Ciugud, anul 1649
![](https://alba24.ro/wp-content/uploads/2025/01/Tobimar-Angajari.gif)
Lucrarea a fost realizată în anul 1960 de pictorul Avram Mentzel.
„Tabloul îl scoate în centru pe Horea, atât prin poziționarea personajelor – Horea este undeva în centrul imaginii, cât şi prin cromatică – sumanul său negru; pictorul a reușit cu deosebit talent să sugereze aceste lucruri: împăratul, îngândurat, iar figurile țăranilor sunt pline de dârzenie; spectrul răscoalei se întrezărește undeva în mijlocul țăranilor”, a explicat istoricul Tudor Roșu.
Vezi și FOTO: Vizita lui Horea la împăratul Franz Josef al II-lea, la Viena, prezentată într-un tablou pictat în 1960. Exponatul lunii februarie la Muzeul din Alba Iulia
![](https://alba24.ro/wp-content/uploads/2025/01/artinstall3.gif)
Sceptrul-măciucă de la Șard este o piesă din colecţia de preistorie a Muzeului Naţional al Unirii aparţinând unei categorii extrem de rare în întreg spaţiul Europei sud-estice. Piesa a fost donată muzeului albaiulian în anul 1984 de un localnic din Şard (comuna Ighiu), din relatările acestuia ea fiind descoperită cu ocazia săpării unei fântâni în curtea casei sale.
Vezi și FOTO-VIDEO: Sceptrul-măciucă de la Șard, exponatul lunii martie la Muzeul Național al Unirii din Alba Iulia. Piesă veche de 6000 de ani
Din datele prezentate de specialişti, coronamentul și pedimentul au o elaborare modestă, fără decorație. Câmpul epigrafic este neobișnuit de pronunțat, ocupând aproape toată suprafața fațadei. Paleografia inscripției este frumos elaborat și ușor de citit, însă, datorită textului pompos, aspectul câmpului epigrafic devine aglomerat, cu numeroase ligaturi. Cu o statuie de marmură sau de bronz care reprezenta probabil pe Iupiter însuși, monumentul avea înălțimea unui soldat obișnuit (170 – 175 cm).
Vezi și FOTO: Exponatul lunii aprilie la Muzeul Naţional al Unirii din Alba Iulia. Inscripţie votivă dedicată împăratului roman Caracalla
Sigiliul, datat în anul 1585 și aflat în patrimoniul muzeului, este cea mai veche atestare a utilizării unei steme transilvane deopotrivă cu cele ale celorlalte două țări românești.
”Stema în sine rămâne importantă pentru că indică o strategie politică de unire, măcar sub forma medievală a celor trei state, cu mult înainte ca Mihai Viteazul să fi gândit el sau cineva să îi fie sugerat acest sigiliu. Este clar că el a preluat o idee și de multe ori o idee este mai importantă decât modul în care o realizezi. Acest sigiliu este important pentru că este prima dată ilustrată stema Transilvaniei. Transilvania nu a avut o stemă ca voievodat, ca parte a regatului Ungariei”, a declarat cercetătoarea Ana Dumitra.
Vezi și FOTO-VIDEO: Sigiliul principelui Sigismund Báthory, exponatul lunii mai la Muzeul Naţional al Unirii din Alba Iulia
Tipăritura a intrat în colecţiile muzeului albaiulian, fiind rezultatul lucrărilor de restaurare la care a fost supus volumul Czeglédi István. Az Ur frigy szekrénye, Cluj, 1670. Filele calendarului au fost extrase din coperţile lucrării menţionate.
Deşi fragmentară, tipăritura prezintă o importanţă deosebită: este unicat la nivelul României, iar foaia de titlu este unicat la nivel mondial.
Citeste și MARȚI: Exponatul lunii IUNIE la Muzeul Național al Unirii din Alba Iulia. Calendarul pe anul 1670, apărut la Sibiu la sfârşitul anului 1669
Punguțele de mireasă sunt parte a unei vechi tradiții practicate încă din prima zi după nuntă, când tinerele neveste primeau în dar de la nași diferite punguțe de piele pe care urmau să le poarte în permanență. De asemenea, mireasa punea în punguţă banii primiţi ca dar de nuntă, iar tot aici își vor ține apoi cheile casei.
Citește și MARȚI: Exponatul lunii iulie la Muzeul Național al Unirii din Alba Iulia. Vor fi prezentate 6 punguțe de mireasă de la începutul secolului XX
Inventată în 1886 de către inginerul austriac Ferdinand Ritter von Mannlicher și îmbunătățită constant, această armă avea să ajungă una dintre cele mai utilizate mai ales de țările din spațiul balcanic.
La 1 ianuarie 1918, România deținea un număr de 271.130 de puști Mannlicher. Până în august, au mai fost livrate 102.806 de puști și 29. 535 de carabiniere. La intrarea României în război în propriul arsenal erau peste 370.000 de puști și aproape 61.000 de carabine. Mare parte din acestea au fost capturate sau dispărute în luptă. Până în 1917 armata mai dispunea de 75.000 de puști și 17.899 de carabine.
Vezi și FOTO-VIDEO: O carabină Steyr Mannlicher M. 1895, exponatul lunii august la Muzeul Național al Unirii din Alba Iulia
Asemenea modele miniaturale de ambarcaţiuni sunt cunoscute începând din neolitic si mai ales în epoca bronzului pe un vast teritoriu, din Orientul Apropiat până în Europa apuseană, ele oferind preţioase informaţii privind navigaţia în preistorie.
Vezi și FOTO: Modelul unei ambarcaţiuni preistorice, descoperită la Tărtăria, exponatul lunii septembrie la Muzeul Național al Unirii din Alba Iulia
Cu această ocazie, la muzeu a fost expusă o piesă din colecția de periodice a muzeului, ziarul local “Vestea”, cu o apariție constantă în Alba Iulia anilor ’20. Numărul special din data de 15 octombrie 1922 a fost dedicat în bună parte ceremoniei ce urma să se săvârșească, având articole omagiale la adresa regilor, poezii închinate lui Ferdinand și Mariei, apeluri către populație. Pe lângă seria numeroasă de fotografii, s-a realizat și un film cinematografic. Exponatul propus reprezintă, în fapt, un jurnal sonor din 1939, realizat de Oficiul Național al Cinematografiei din București, care cuprinde și imagini filmate la 15 octombrie 1922.
Vezi și FOTO: Exponatul lunii, la Muzeul Național al Unirii din Alba Iulia, dedicat Zilei Încoronării. Ziarul „Vestea” și un film din 15 octombrie 1922
Prima Condică a vizitatorilor muzeului, din perioada 1888 – 1911, conține semnăturile oficialităților orașului Alba Iulia din 9 noiembrie 1888.
Citește și MARȚI, Muzeul Național al Unirii din Alba Iulia prezintă exponatul lunii noiembrie: Prima condică a vizitatorilor instituției, din perioada 1888-1911
Planul pentru paza orașului Alba Iulia este o schiță în creion și cerneală, aflată în colecția Muzeului Național al Unirii în cadrul așa-numitului volum VII al Documentelor Unirii. Este vorba despre planul propriu-zis, „Centru” sau „Orașul de jos” cum se numește astăzi. La nivelul anului 1918, când orașul avea în jur de 10.000 de locuitori, această zonă reprezenta singura aglomerare urbană a Albei Iulia.
Planul prezintă principalele puncte de interes ale orașului, cu Piața orașului în centru, denumită ulterior „Piața Mihai Viteazul”, calea ferată ce trecea printre oraș și cetate, cu gara mică și gara mare, precum și principalele căi de acces în oraș dinspre Teiuș, Drâmbar, Ciugud și Zlatna. Cetatea este doar laconic schițată. După aceste coordonate sunt plasate trupele care trebuiau să asigure paza orașului și anume grupa căpitanului Stoica, gardiștii fiind organizați în 14 formațiuni principale de apărare.
Vezi și FOTO: Schița pentru apărarea orașului Alba Iulia la 1 Decembrie 1918, exponatul lunii decembrie la Muzeul Național al Unirii
Citeşte şi FOTO: Detalii mai puţin cunoscute despre Cetatea Alba Carolina. 300 de ani de la începutul lucrărilor la fortificația bastionară de la Alba Iulia
Urmăriți Alba24.ro și pe Google News
![](https://alba24.ro/wp-content/uploads/2021/09/sigla_alba24_300-x-92-1.png)