Postul Paștelui 2023: Când începe cel mai aspru post ortodox și care sunt zilele cu dezlegare la pește

Postul Paştelui începe în data de 27 februarie şi are o durată de 40 de zile, până în data de 16 aprilie 2023, când credincioșii ortodocși sărbătoresc Învierea Domnului. 

Credincioșii spun că Postul Paştelui este cel mai lung şi aspru post, spre deosebire de postul Crăciunului, care este mai permisiv în ceea ce priveşte zilele cu dezlegare la peşte.

Din acest punct de vedere, Postul Paştelui are doar două zile în care credincioşi pot mânca peşte.

Prima dezlegare la pește din Postul Paștelui 2023 este pe data de 25 martie, atunci când creștinii ortodocși sărbătoresc Buna Vestire.

Este o sărbătoare importantă, cu cruce roșie, o zi în care cei care țin post pot consuma preparate din pește.

Cea de-a doua dezlegare la pește din Postul Paștelui 2023 este de Florii, cu o săptămână înainte de Învierea Mântuitorului Iisus Hristos.

Se mănâncă pește în Postul Paștelui pe data de 9 aprilie, în Duminica Floriilor.

Când începe Postul Paștelui 2023

Duminică, 26 februarie, este lăsatul secului de carne pentru Postul Paştelui. Este ultima zi în care creștinii mai pot mânca mâncăruri „de dulce”.

Credincioșii vor putea mânca peşte de sărbătoarea Buna Vestire şi de sărbătoarea Intrării Domnului în Ierusalim, Floriile.

Postul Mare sau Păresimile (în latină quadragesima) este în creștinism perioada de asceză și pocăință premergătoare Paștilor.

Postul Mare durează patruzeci de zile, la care se adaugă săptămâna Patimilor.

În perioada Postului Mare creștinii manifestă o grijă spirituală sporită, prin renunțarea la alimentele de proveniență animală și se înalță sufletește prin rugăciunea însoțită mereu de faptele cele bune.

Postul Mare începe în calendarul bizantin cu lunea de după Duminica izgonirii lui Adam din rai, iar în cel latin cu Miercurea Cenușii.

Părintele Stăniloae, despre post și înfrânare

”Înfrânarea, exercitată liber de omul credincios, nu e înfrânare din urcușul spre Dumnezeu, ci depărtare de rele, având rostul să-l fereasca pe om de scufundarea totală în lume.

Desigur, lumea, ca zidire a lui Dumnezeu, își are ros­tul ei pozitiv. Ea are să ne ajute în urcușul spre Dumnezeu.

Rațiunile divine ce iradiază din ea o umplu de o lumină și de o transparență care dau o perspectivă infinită înțelegerii noastre.

Orice lucru, prin sensul lui niciodată epuizat, prin rostul lui niciodataă deplin deslușit în ansamblul universu­lui, trebuie să dea mereu de meditat rațiunii noastre și să o înalțe dincolo de acel lucru.

Orice lucru, prin infinitul sen­sului și prin înrădăcinarea lui în infinit, prin legăturile lui, de nesfârșită complexitate, cu sensurile tuturor lucrurilor, este un mister.

Cu atât mai mult, persoana unui semen al nos­tru, care niciodată nu poate încăpea într-o formulă rațională închisă, care nu se poate niciodată epuiza în comunicarea ei și în setea ei de cunoaștere și de iubire.

Cât de mult nu ne ajută un semen al nostru să ne ridicăm spre infinitul de taine prin înțelesurile interminabile din el; cât de mult nu ne fortifică în urcușul nostru spiritual prin negrăitele și nesfârșitele puteri de încurajare, de încredere ce iradiază din el!

Lumea lucrurilor și persoanelor e menită astfel să fie scară spre Dumnezeu, sprijin în urcușul spre El.”