Reportaj de la Ciugud, cea mai lăudată localitate din România. Ce spun oamenii despre comuna lor

Comuna Ciugud are deja o faimă națională. Cu ”cel mai bun primar din țară” dat afară de la PSD, cu ”miracolele eoliene și solare” care alimentează iluminatul public dintr-un sat, cu drumuri de asfalt peste câmp, spre terenurile agricole, cu zonă industrială și cu o ”explozie” demografică și imobiliară, comuna pare o excepție de la normalitate, când de fapt, ar trebui să reprezinte standardul local de dezvoltare în România. Ce spun oamenii care locuiesc acolo?

Sute de case frumoase au apărut în ultimii ani în comuna Ciugud, unind satele aparținătoare unele de celălalte și ștergând distanțele dintre localități.  Curțile îngrijite, cu flori și gazon, te duc cu gândul la un cartier mai nou din vreun oraș mai răsărit. Ceea ce ar trebui să fie normal în multe dintre comunele din România, capătă, prin comparație, caracter de extraordinar.

Apa, gazul, canalizarea, alimentarea cu energie electrică, eoliana care alimentează iluminatul public, drumurile asfaltate către terenurile agricole ale oamenilor care conectează suplimentar toate satele din comună, zona industrială dezvoltată pe o fostă pășune și transportul public metropolitan care leagă comuna de Alba Iulia sunt doar câteva elemente care cresc calitatea vieții oamenilor. Finanțările europene au ajutat, dar și oamenii au știut să le folosească.

Nu doar casele noi sunt frumoase. Și cei mai bătrâni au început să își aranjeze casele și să își amenajeze cu gust gospodăriile în care se mai găsesc încă rațe, gâște, găini, purcei, vaci și alte animale care aduc un surplus economic familiei. În general e un amestec nederanjant de tradițional și modern. O parte dintre fotografiile realizate anul trecut de către reporterii Alba24, o dovedesc.

Spre deosebire de alte zone din județul Alba și din țară, aproape toate terenurile sunt lucrate. Există exploatații agricole de dimensiuni foarte mari, unde se lucrează mecanizat, dar nici parcelele de mici dimensiuni nu sunt lăsate de izbeliște. De asemenea, în ultimii ani s-au dezvoltat mai multe ferme.

Lucia Șimon (41 de ani) nu s-a născut în comuna Ciugud, dar s-a mutat aici în urmă cu aproape 17 ani. A fost cea mai bună decizie, crede ea. Are siguranță, liniște, face parte dintr-o comunitate liniștită și prietenoasă și este la doar câteva minute de oraș. S-a mutat la Șeușa (sat aparținător al comunei) cu soțul ei, Miși. La scurt timp, la Șeușa s-a mutat și cumnatul ei împreună cu familia sa, întorși din Canada și stabiliți la câteva case depărtare de ei. Soțul și cumnatul au început împreună o afacere, întâi în construcții și apoi în agricultură, lucrând în prezent câteva zeci de hectare. Casele lor sunt moderne și primitoare, practic au tot confortul pe care ți-l poate oferi un oraș, dar și avantajele vieți de la țară.

„Ne-am mutat aici din 2000. Veneam la Alba, la soră-mea și vedeam biserica asta și ziceam Doamne ferește ce sat, că nici măcar trenul nu circulă pe-aici. Așa am gândit prima dată, nu știam de sat, nu știam că aici voi locui. Mă știam cu soțul meu de copii și în 99 ne-am împrietenit și am rămas împreună. A fost  cea mai bună alegere și cea mai mare binecuvântare de la Dumnezeu pe care am putut-o primi a fost să locuiesc aici. Eu vin dinr-o comună din județul Mureș unde îi dezastru, în sensul că sunt foarte mulți hoți, foarte multe ilegalități, foarte multe lucruri bune care s-ar fi putut face și nu s-au făcut… De când am venit, e o evoluție foarte mare. Îmi aduc aminte că atunci când am venit săpau pentru canalizare și drumurile erau groaznice. Acuma zic eu că avem mai mult decât la oraș. Este liniște dar e și siguranța că stau aici, de multe ori n-am închis nimic dar n-am văzut să dispară ceva. De lucru? Se găsește. Eu, pensionată de boală mi-am găsit 4 ore chiar în domeniul în care doream. În plus, soțul și cumnatul lucrează împreună câteva zeci de hectare de teren” ne spune Lucia Șimon.

 

Ionuț și Adelina Hațegan sunt tineri: au 29 și respectiv 30 de ani. După nuntă și-au făcut împreună o casă ”în regim propriu”. Are 80 de metri pătrați utili, o terasă, o pivniță și poate, în viitor și o mansardă. Casa are un living și două camere pentru că tinerii au vrut să nu se întindă mai mult decât se cuvine și mai ales, n-au vrut credit de la bancă. Spun că prețurile sunt mult mai bune, mai ales la terenuri și că o casă ”iese” mai ieftin dacă o faci aici. Cu un mic efort, în această vară își vor finaliza casa și se vor putea muta.

„De ce am rămas în comună? În primul rând s-a dezvoltat în ultimul timp foarte mult, este aproape de Alba, la 7-8 kilometri, ni s-au promis multe, s-au și făcut… cam astea ar fi câteva motive pentru care am rămas în comună. Cu mașina ajung în 10-12 minute în Alba Iulia, dar este și autobuz cam din oră în oră. Este foarte bine cu asfalt. Când eram la școală, eram singurul care ajungea în stația de autobus murdar pe papuci, că la noi era noroi. De câțiva ani avem asfalt și peste hotar, la terenurile agricole și oamenii au început să lucreze terenuri pe care le abandonaseră că era greu de ajuns acolo. Eu zic că datorită asfaltului care unește 4 sau 5 sate, nici nu știu exact. Să nu zic că se lucrează 100%, dar 95% terenurile din comuna noastră sunt lucrate”, spune Ionuț.

Adelina este și ea încântată. Deși lucrează „la oraș”, este bucuroasă că locuiește la tară: ”S-a dezvoltat foarte mult satul nostru: apă potabilă, asfalt, canalizare, toate condițiile care sunt și la oraș. Înainte nu era nimic din toate astea și n-am fi rămas, poate… acum s-au schimbat lucrurile. Zona este foarte frumoasă, nu este stress. ”

”E o diferență foarte mare diferență față de oraș: e liniște, aer curat, avem teren mai mult, curte mai mare decât ne-am fi permis la Alba Iulia, grădină. De lucru găsim, dacă este voință, nu se pune problema să nu găsim. Mai avem și teren, mai facem ceva și pe lângă serviciu, ca să o ducem mai bine” adaugă Ionuț.

Virgil Mârza merge aproape zilnic cu bicicleta, de la Șeușa la Alba Iulia. ”Distanța nu-i mare de oraș, îi ok. Merg cu bicicleta, fac naveta. Dacă s-ar face și podul peste Mureș ar fi mult mai rapid. Eu fac acum cam 25-30 de minute, lejer, poate nici atât. Mă încadrez în jumătatea de oră de sport recomandată” glumește acesta. Podul peste Mureș, de fapt o pasarelă pentru pietoni în prezent inutilizabilă, este totuți un subiect serios pentru el. O altă nevoie a comunității ar fi o capelă. În rest, omul e mulțumit de modul în care a evoluat comuna în ultimii ani.

”Îi mai bine la țară. Avem toate condițiile ca și la oraș. Este și de lucru… la țară totdeauna, pe țăran munca l-o înnobilat. Aici la intrare în comună poate ați văzut, sunt fabrici, este o zonă industrială, oamenii mai lucrează și acolo, mai lucrează pământul. Tot pământul este lucrat. Eu n-aș lăsa satul pentru oraș. Copiii sunt cu alte mentalități, dar dacă avem zona asta industrială, avem condiții bune, sperăm să nu mai migreze. Ar trebui și condiții mai bune de salarizare… ” spune Gilu, cum îl cunosc vecinii. Ne mai spune că în ultimii ani au venit mulți în comună, că ”și-au dat apartamentele și și-au luat case la țară”.

 

De altfel, comuna Ciugud este una dintre puținele din România în care populația crește. Constantin Hațegan, din Șeușa, are 60 de ani și este bucuros că toți cei trei copii ai săi au rămas în comună. Fata și băiatul mai mare sunt deja la casele lor, iar cel mai mic locuiește încă acasă, dar speră ca și acesta să rămână în Ciugud. ”Vine lume în sat, nu prea pleacă nimeni. Înainte, de la noi mai erau doar două case și se termina  satul. De vreo câțiva ani au început să construiască în continuare și satul s-a tot extins. Și pe partea noastră, și pe partea cealaltă, dincolo de vale, unde e și mai frumos pentru că nu prea trec mașini” spune Constantin.