Pensie după 5 ani de contribuții pentru românii care lucrează în Italia. Categorii și condiții

Pensie după 5 ani de contribuții pentru românii care lucrează în Italia. Cetățenii români care lucrează în Italia ar putea obține anumite tipuri de pensii după doar 5 ani de contribuții în această țară. 

În mod general, pentru a beneficia de pensie în Italia sunt necesari cel puțin 20 de ani de contribuții. Cu toate acestea, există excepții, menționează La legge per tutti, informează Rotalianul.com.

Ce categorii beneficiază de ”La legge per tutti”

Anumite categorii de lucrători, printre care și cei care activează în domeniul casnic (menajere, bone, asistente familiale), pot obține pensie cu doar 5 ani de contribuții plătite la sistemul de asigurări sociale.

Citește și Noua Lege a Pensiilor: DOCUMENT- Textul complet al legii care va fi pus în dezbatere. Toate modificările propuse până acum

Ieșirea la pensie cu doar 5 ani de contribuții este posibil mai ales pentru acei lucrători care nu aveau contribuții plătite până la data de 31 decembrie 1995, adică cei supuși calculului integral de contribuție pentru pensie.

Pensie după 5 ani de contribuții pentru românii care lucrează în Italia: care este limita de vârstă

Pe lângă cei cinci ani de contribuții, trebuie să atingi și o vârstă minimă.

În mod normal, limita de vârstă de pensionare este în prezent în Italia 67 de ani (pentru bărbați și femei).

Vârsta de pensionare pentru cei care se pensionează cu doar 5 ani de contribuții este mai mare, respectiv 71 de ani.

Există de asemenea mai multe categorii profesionale care permit membrilor să se pensioneze după doar 5 ani de contribuții, mai scriu jurnaliștii de la Rotalianul.

De exemplu, Cnpadc, fondul pentru contabili, permite celor fără contribuții anterioare anului 2004 să obțină o pensie avantajoasă, cu o vârstă minimă de 62 de ani și 5 ani de contribuții.

La fel, Cassa forense, fondul avocaților, oferă pensionare anticipată pentru cei care nu îndeplinesc condițiile minime de contribuție.

O altă opțiune este “Assegno ordinario d’invalidità”, un ajutor pentru cei cu o capacitate de muncă redusă.

Pentru a beneficia de acest ajutor, este nevoie de cel puțin 5 ani de contribuții. Dintre aceștia, trei în ultimii cinci ani. Este nevoie și de o invaliditate recunoscută de peste 2/3 din capacitatea de muncă.

În plus, există și “Pensione d’inabilità al lavoro”, care se acordă celor cu o incapacitate permanentă și totală de muncă. Condițiile includ 5 ani de contribuții, dintre care 3 în ultimii cinci ani.

În concluzie, chiar dacă majoritatea persoanelor trebuie să aibă un număr considerabil de ani de contribuții pentru a se pensiona, există opțiuni pentru cei cu cariere neregulate sau cu situații speciale.

Pensie după 5 ani de contribuții pentru românii care lucrează în Italia: ce trebuie să mai știi

Dacă nu îndepliniți cerințele minime de contribuție pentru o pensie de stat italiană, este posibil să puteți folosi anii în care ați lucrat într-o altă țară europeană.

Italia are un acord de securitate socială dezvoltat cu alte țări ale UE. În plus, Italia are acorduri separate cu țări din afara UE, inclusiv cu Australia și Statele Unite.

Transferarea pensiei în Italia

Dacă vă mutați dintr-o altă țară din UE, puteți începe procesul de transfer aplicând la INPS.

Autoritățile italiene sunt responsabile pentru transmiterea cererii dumneavoastră către țara dumneavoastră de origine sau țara anterioară de reședință.

Va trebui să prezentați documente, cum ar fi actele de identitate și declarațiile de pensie, deși cerințele exacte pot varia, potrivit Expatica.com.

UE recomandă să se acorde șase luni pentru finalizarea procesului. Acest lucru se datorează complexității combinării pensiilor din diferite țări.

Pensia de stat italiană este finanțată din contribuțiile la asigurările sociale ale lucrătorilor și angajatorilor.

În total, contribuțiile la asigurările sociale în Italia se ridică la aproximativ 40% din câștigurile angajatului.

Angajatul contribuie cu aproximativ 10%, iar angajatorul cu 30%. Aproximativ o treime din contribuția totală merge către pensia de stat.

Restul este împărțit între fondurile de asigurări sociale (de exemplu, fondurile de șomaj, de boală și de maternitate).