12 martie – Sâmbăta Colivelor: se face pomenirea celor adormiți și prima colivă. Ortodocșii îl sărbătoresc pe Sfântul Teodor Tiron

Sâmbăta Sfântului Teodor Tiron sau Sâmbăta Colivelor este prima sâmbăta din Postul Paștelui. Sâmbătă, 12 martie credincioșii îl sărbătoresc pe Sfântul Teodor Tiron. În această zi se cinstește Sfântul Teodor Tiron, pentru o minune săvârșită la mulți ani după trecerea sa la cele veșnice, și se face pomenirea celor adormiți.

În data de 12 martie, în acest an, este prima sâmbătă din Postul Mare, în care are lor pomenirea morților. Este vorba despre așa-numita Sâmbăta colivelor, zi în care încep Parastasele Postului.

În tradiția populară mai este numită și Sâmbăta Colivelor, fiind și prima sâmbătă din Postul Mare. Astfel în această zi gospodinele pregătesc colivă din grâu fiert și o împodobesc.

Tradiția populară spune că vinerea înainte de sărbătorirea Sfântului Toader este Vinerea Sântoaderului sau Vinerea de după Lăsatul Secului de Paște care este dedicată unuia dintre Caii lui Sântoader.

Sâmbăta colivelor: Este așteptată cu interes de fetele nemăritate și de tinerele neveste.

Înainte de răsăritul soarelui, fetele scot rădăcina Homanului, iarba cu întrebuințări în medicina populară, în vrăji și în descântece și-l invocau pe Sântoaderul cel Mare: „Toadere, Sântoadere/ Dă cosiță fetelor/Cât e coada iepelor”.

Planta cunoscută și sub numele de Iarba Mare era invocată în ziua de vineri, după Lăsatul Secului de Paști, să dea frumuseșe și păr bogat fetelor și nevestelor.

Sâmbăta Sântoaderului se spune că aparține celui mai puternic și afurisit dintre Caii lui Sântoader.

Este ziua când se spală părul cu apa amintită, se tunde părul de pe fruntea vacilor ( invocând același descântec de mai sus, pentru a crește părul fetelor), ele nu au voie să iasă din casă fără a fi spălate „deoarece le mănâncă caii părul”.

Este ziua când fetele (trecute de 14 ani) își despart părul cu cărare la mijloc, semn că pot să fie introduse de flăcăi în hora satului.

Se fac mâncăruri speciale ( boabe de grâu sau porumb fierte și indulcite cu miere) se fac colaci din făină de grâu – denumiți Brândușei, care se dau de pomană.

Se face colivă de sufletul morților, denumită Coliva lui Sântoader și se duce la biserică și cimitir. Se spune că atunci când o parte este păstrată și mâncată peste an, te apără de friguri.

În prima sâmbătă din Post ne bucurăm atât de minunea colivelor, cât și de nevoințele Sfântului Teodor Tiron.

Vineri seara, la slujba „Liturghiei Darurilor mai înainte Sfințite”, se cântă un canon de laudă către Sfântul Mare Mucenic Teodor, pentru minunea colivelor, compus de Sfântul Ioan Damaschin.

Se binecuvintează coliva și se împarte credincioșilor. La sinaxarul de sâmbătă, pe lângă relatarea minunii în sine, se citește și un cuvânt de laudă către Sfântul Teodor Tiron, alcătuit de Sfântul Grigorie de Nyssa.

Minunea săvârșită de Sfântul Teodor încununează cumva și prima săptămână a Postului Mare, întărindu-ne credința că, prin post și rugăciune, se risipesc toate uneltirile viclene ale vrăjmașilor noștri celor văzuți și nevăzuți.

Totodată, încă păstrăm în minte cântarea de la slujba Pavecerniței Mari, care spune: „Cu noi este Dumnezeu, înțelegeți neamuri și vă plecați, căci cu noi este Dumnezeu!”.

Sâmbăta colivelor, ziua pomenirii morților

Din sâmbăta Sfântului Teodor Tiron și până în sâmbăta săracului Lazăr, în fiecare sâmbătă se face pomenirea celor adormiți în Domnul.

Pentru sufletele lor, drept milostenie, se aduc jertfe curate de pâine, vin și colivă.

Pomenirea celor morți, adică aducerea lor înaintea lui Dumnezeu și mijlocirea către El pentru iertarea păcatelor lor, este o dovadă concretă a faptului că iubirea este mai tare decât moartea.

Coliva, materializarea credinței în învierea morților

Coliva, preparată din grâu fiert și împodobită cu alte roade felurite ale pământului, este expresia concretă a credinței noastre în învierea morților și viața veșnică.

Fiind făcută din grâu, coliva închipuie însuși trupul mortului, căci grâul (pâinea) constituie principala hrană a trupului.

Semințele și aromele cu care este împodobită coliva reprezintă atât virtuțile sfinților sau ale celor adormiți, cât și dulceața și frumusețea vieții celei veșnice, pe care nădăjduim să o dobândească cei adormiți.

Sâmbăta Sântoaderului-  fetele își despart părul pe mijloc

Sâmbăta Sântoaderului se spune că aparține celui mai puternic și afurisit dintre Caii lui Sântoader.

• Este ziua când se spală părul cu apa amintită, se tunde părul de pe fruntea vacilor ( invocând același descântec de mai sus, pentru a crește părul fetelor), ele nu au voie să iasă din casă fără a fi spălate „deoarece le mănâncă caii părul”.
• Este ziua când fetele (trecute de 14 ani) își despart părul cu cărare la mijloc, semn că pot să fie introduse de flăcăi în hora satului.
• Se fac mâncăruri speciale ( boabe de grâu sau porumb fierte și indulcite cu miere) se fac colaci din făină de grâu – denumiți Brândușei, care se dau de pomană.
• Se face colivă de sufletul morților, denumită Coliva lui Sântoader și se duce la biserică și cimitir. Se spune că atunci când o parte este păstrată și mâncată peste an, te apără de friguri.
• În prima sâmbătă din Post ne bucurăm atât de minunea colivelor, cât și de nevoințele Sfântului Teodor Tiron.
• Vineri seara, la slujba „Liturghiei Darurilor mai înainte Sfințite”, se cântă un canon de laudă către Sfântul Mare Mucenic Teodor, pentru minunea colivelor, compus de Sfântul Ioan Damaschin.
• Se binecuvintează coliva și se împarte credincioșilor. La sinaxarul de sâmbătă, pe lângă relatarea minunii în sine, se citește și un cuvânt de laudă către Sfântul Teodor Tiron, alcătuit de Sfântul Grigorie de Nyssa.
• Minunea săvârșită de Sfântul Teodor încununează cumva și prima săptămână a Postului Mare, întărindu-ne credința că, prin post și rugăciune, se risipesc toate uneltirile viclene ale vrăjmașilor noștri celor văzuți și nevăzuți.

Totodată, încă păstrăm în minte cântarea de la slujba Pavecerniței Mari, care spune: „Cu noi este Dumnezeu, înțelegeți neamuri și vă plecați, căci cu noi este Dumnezeu!”.

Sâmbăta Colivelor – ziua pomenirii morților

Din sâmbăta Sfântului Teodor Tiron și până în sâmbăta săracului Lazăr, în fiecare sâmbătă se face pomenirea celor adormiți în Domnul.

Pentru sufletele lor, drept milostenie, se aduc jertfe curate de pâine, vin și colivă.

Pomenirea celor morți, adică aducerea lor înaintea lui Dumnezeu și mijlocirea către El pentru iertarea păcatelor lor, este o dovadă concretă a faptului că iubirea este mai tare decât moartea.

Coliva, materializarea credinței în învierea morților

Coliva, preparată din grâu fiert și împodobită cu alte roade felurite ale pământului, este expresia concretă a credinței noastre în învierea morților și viața veșnică.

Fiind făcută din grâu, coliva închipuie însuși trupul mortului, căci grâul (pâinea) constituie principala hrană a trupului.

Semințele și aromele cu care este împodobită coliva reprezintă atât virtuțile sfinților sau ale celor adormiți, cât și dulceața și frumusețea vieții celei veșnice, pe care nădăjduim să o dobândească cei adormiți.

Cum se face coliva – Rețeta originală de colivă

Inițial, coliva se prepara din grâu fiert miere și nuci. Nu au fost alese întâmplător nucile, fiindcă au formă de cruce. Ulterior, mierea a fost înlocuită cu zahăr, grâul cu arpacaș, iar pe lângă nuci se mai folosesc cacao, cocos, scoțișoară, stafide și bomboane pentru ornat.

În unele țări coliva este asezonată cu fructe, linte, susan sau alte cereale. Creștinii ortodocși japonezi înlocuiesc grâul cu orez.

În balcani şi în România reţeta a rămas foarte aproape de cea originală (grâu fiert cu miere şi miez de nucă).

Coliva este folosită şi de către grecii catolici sau de greco-catolicii români, chiar de unii evanghelici din Transilvania.

Când se face coliva

• la înmormântarea celor dragi;
• la parastasele celor adormiţi (3 zile, 9, 40, un an, 2, 3, 4, 5, 6, 7 ani etc.);
• la marile sărbători ale Bisericii, la praznicele împărăreşti sau la zilele de pomenire ale sfinţilor al căror nume îl purtăm.
• la Moșii de Toamnă, când se face Pomenirea morților.

Rețetă pentru colivă

Coliva – Ingrediente

• 500 g arpacas
• 350 g zahar
• 350 g nuca
• 6 pliculete zahar vanilat
• 5 lingurite coaja de lamaie
• 100 g stafide
• 1 pachet zahar pudra pentru ornat

Coliva – Mod De Preparare

Rețeta pentru colivă tradițională:

• Se spală arpacaşul şi se pune în apă rece la fiert. Spre deosebire de orice rețetă cu orez, la colivă este nevoie de trei ori şi jumătate mai multă apă decât arpacaş.
• Se fierbe încet, la foc foarte mic, circa o oră, până ce bobul de arpacaş crapă sau „înfloreşte’.
• Între timp, se alege nuca și se separă câţiva mieji mai frumoşi pentru ornat.
• Se dă prin maşina de tocat sau se macină.
• În arpacașul care este la foc mic se adaugă zahărul şi un praf de sare şi se amestecă mereu, ca să nu se lipească de fundul vasului.
• Când arpacașul pentru coliva este fiert, se dă deoparte şi se lasă la răcit, eventual cu un prosop curat umezit pus deasupra, ca să nu prindă coajă foarte groasă.
• Arpacașul bine fiert se lasă peste noapte.
• A doua zi, de dimineaţa începe prepararea propriu zisă a rețetei de colivă.
• Se amestecă arpacașul cu nuca, zahărul vanilat, coaja de lămâie, stafide, și orice alte ingrediente îți mai sunt pe plac.
• După ce au fost amestecate bine toate ingredientele, coliva se pune într-o farfurie lată și se ornează.
• Deasupra se poate presăra cacao, nucă de cocos și se pot așeza bomboane și nucă.

sursa: creștinortodox